jeudi 30 janvier 2020

Parte nanzu à i mei


Ghjente chì balla intornu
à un corpu chì s’addurmenta
immensu amore
pè l’addiu à un parente
calmu calmu
pintu à culor di l’artifiziu
rusinu turchinu è biancu
è pianu pianu
nantu ad ogni labbra un surrisu
pè tutta la ghjente à fiancu
è senza più addisperu
si festighjeghja u m’interru
Fulena chì si ne vola
sottu à l’ochji cuntenti
s’adunisce à e luciole
per un ultimu mumentu
è per sempre
fermerà in mente
Aghju spessu bramatu
di parte nanzu à i mei
per ùn esse l’erede
d’a so fiamma chì si more
è andamine
in core ‘ssu sentimentu
ch’elli camperanu eterni
semplicemente
fessinu ch’a notte sia chjara
cum’è a i fochi di San Ghjuvà
è i so ochji aperti
pè festighjà u m’interru
Fratelli surelle mamma è babbu
à tutti vi tengu caru
ùn ne fate preghera
v’aspettu per istrada
a polvera mai rifiata
è cun l’anima allegra
lascendumi ferete festa
chì l’amore mai s’arresta…
Livia-Maria Ciccoli
16/01/20
(Partir avant les miens, parulle Daniel Balavoine)
image web


mardi 21 janvier 2020

Hijo de la luna


Scioccu ch’ùn capisce
a legenda chì dice
chì una zingara
a luna pregò sinu à u fà di u ghjornu
pienghjendu dumandava
un omu ch’a vuleria spusà per amore
« Averai u to sposu
donna bruna »
da quassù rispose
a luna
« ma derai in scambiu
u to primu fantu
appena appena natu…”
Quella chì per l’omu
lascia u so figliolu
pocu l’averà amatu
Luna voli esse mamma
ma ùn trovi l’amore
chì rispondi à ‘ssa chjama
dimmi luna d’argentu
senza bracce cume
annannà u zitellu
figliolu d'a luna
D’un zingaru moru
nasce u zitellu
bianca di culore
era a so pelle
e pupille grisge
micca verde alive
figliolu albinu d’a luna
« Tù scià maladettu
d’un gadjo l’erede
di un biancu di pelle »
Luna voli esse mamma
ma ùn trovi l’amore
chì rispondi à ‘ssa chjama
dimmi luna d’argentu
senza bracce cume
annannà u zitellu
figliolu d'a luna
L’omu credendusi desonoratu
cultella in manu
a so sposa circò
«‘ssu ciucciu ùn hè di me
m’ai ingannatu bè… »
à morte li minò
è u ciucciu in collu
attippò pè u collu
quassù l’abbandunò
Luna voli esse mamma
ma ùn trovi l’amore
chì rispondi à ‘ssa chjama
dimmi luna d’argentu
senza bracce cume
annannà u zitellu
figliolu d'a luna
Quandu a criatura
ride giuconda
di gioia la luna
diventa tonda
è quand’ella pientu
discresce da falli un viculellu d’argentu
Livia-Maria Ciccoli
13/01/20
(Parulle in spagnolu : J.M. Cano - Adatt.in francese: D. Burgard)

jeudi 16 janvier 2020

Di sicuru


Ci hè cum’è un gustu amaru in noi
un pulvericciu in tuttu eppoi
a zerga muta à fiancu à noi
ci sò silenzii chì parlanu
più chè parulle in soprappiù
è ‘sse dumande ch’ùn capisci più
Di sicuru
di sicuru
si balla sempre
nantu à armunie
care in a mente
di sicuru
di sicuru
si ride sempre
di 'sse pazzie
cum‘è nucenti
ma più cum’è prima
E ‘ss’impegnu ch’ùn conta più
cum’è un fastidiu un disgustu
à chì pò ghjuvà di corre pertuttu ?
teni ‘ssa ferita à l’ascosu
cum’è un impiastru fangosu
ch’ùn cambia nunda, chì cambia tuttu
Di sicuru
di sicuru
si balla sempre
nantu à armunie
care in a mente
di sicuru
di sicuru
si ride sempre
di 'sse pazzie
cum‘è nucenti
ma più cum’è prima
ma più cum’è prima
Livia-Maria Ciccoli 
07/01/20

(d'appressu à Evidemment, parulle Michel Berger)


https://www.youtube.com/watch?v=eXsox2-

lundi 13 janvier 2020

Tutti i mughji l’SOS


Cum’è un scemu và à lampà in mare
buttiglie viote eppo brama
ch’attraversu leghjerai
SOS scrittu cun u ventu
per ditti ch’o mi sentu solu
disegnu à l’inchjostru viotu un desertu
Hè difficile di chere aiutu
quandu ci affoga u scumpientu
è l’angoscia è u pientu
strughjenu tutti i mughji d’amore
di quelli più disgraziati
chì d’ùn esse ascultati
si ne vanu
Eppo corgu
m’arripiccu à a vita
m’imbriacu di u mormu
di a ghjente à l’intornu
cum’è liane intrecciate
senza capì l’addisperu
di e parulle mandate
Tutti i mughji l’SOS
partenu per aria
in l’acqua lascianu tracce
da e bianche sciume adurnate
chjosi in la nave di vetru
i messaghji lottanu
i marosuli i rimandanu
in petre di stella nantu à i scogli
È aghju coltu lu vetru rottu
incollatu unu à unu i pezzi
tuttu era chjaru è nettu
di pettu à u passatu nunda à fà
eroi novi da truvà
in ‘ssu mondu u più bellu
ferma à fà
Eppo corgu
m’arripiccu à a vita
m’imbriacu di u mormu
di a ghjente à l’intornu
cum’è liane intrecciate
senza capì l’addisperu
di e parulle mandate
Tutti i mughji l’SOS
partenu per aria
in l’acqua lascianu tracce
da e bianche sciume adurnate
chjosi in la nave di vetru
i messaghji lottanu
i marosuli i rimandanu
in petre di stella nantu à i scogli

Livia Maria Ciccoli
14/01/20

Tous les cris les SOS (parulle Daniel Balavoine)


mercredi 8 janvier 2020

Ti prumettu


Ti prumettu u sale d’u basgiu d’a mo bocca
Ti prumettu u mele d’a mo manu chì ti tocca
Ti prumettu u cele sopra à li to sogni
È fiori è carezze à vulene torna
Ti prumettu a chjave di i mo secreti
Ti prumettu a mo vita e mo gioie e mo pene
Ti prumettu u focu invece d’a mitraglia
Mai parlà d’addii solu di vultà
Ci credu cum’è à a terra cum’è à u sole
Ci credu cum’è un ciucciu chì crede in le fole
Ci credu cum’è à a to pelle i to bracci strinti
Ti prumettu una storia sfarente di l’altre
Cun tè vogliu credeci torna
Ti prumettu ghjorni culor di e to vene
Ti prumettu notte rosse quantu ne vene
Ore infiarate è minuti bianchi
Seconde spenserate à ritmu d’i to fianchi
Ti prumettu i mo bracci per purtà i to strazii
Ti prumettu e mo mani chè t’e possa basgià
Ti prumettu i mo ochji sì t'ùn poi più vede
D’esse allegru per tè sì tù ùn ai più speme
Ci credu cum’è à a terra cum’è à u sole
Ci credu cum’è un ciucciu chì crede in le fole
Ci credu cum’è à a to pelle i to bracci strinti
Ti prumettu una storia sfarente di l’altre
Aiutami à credeci torna
Ancu s’ella ùn hè vera, troppu volte intesa
Sì e parulle sò fruste cum'è di creta
I primi fochi a sai sò nati di a petra
Forse chì cun u tempu, à chì vole crede
Pruvemu una volta per vede
Ancu s’ella ùn hè vera, s’o ti contu fole
È e parulle fruste fulena chì vola
Ancu si a nostra storia finisce à l’albore
Ti prumettu una stonda di febbra è d'amore
Micca a vita sana, qualch’ora
Ti prumettu u sale d’u basgiu d’a mo bocca
Ti prumettu u mele d’a mo manu chì ti tocca
Ti prumettu u cele sopra à li to sogni
È fiori è carezze à vulene torna
hmmm...
LM CIccoli
27/12/19
(Je te promets-parulle J.J Goldman)
https://www.youtube.com/watch?v=-TkrMyXYbik

jeudi 28 novembre 2019

À l'inchjostru di i to ochji

Postu ch'ùn seremu mai inseme noi
chì simu soli è scemi è l'altri numerosi
daretu à a murale stanu ascosi
ti vuleria dì
tuttu ciò ch'aghju scrittu
l'aghju scrittu à l'inchjostru di i to ochji

Ùn avia micca vistu e to catene
à lume di u to sguardu mi scurdava d'e meie
sunniavamu d'amore è di libertà
ti vuleria dì
tuttu ciò ch'aghju scrittu
hè u to surrisu chì u m'hà dittatu

Venerai aspessu à truvammi in sognu
venerai sempre da duve si alza lu sole
è si per casu mi scurdessi di tè
ti vuleria dì
tuttu ciò ch'aghju scrittu
averà un tempu
u muscu di u rimpientu.

28/11/19

A l'encre de tes yeux
(Paroles Francis Cabrel)

https://www.youtube.com/watch?v=82g1GtNeNT0

samedi 17 novembre 2018

Alzi amari

À Lucia è Maria cun tuttu u mo affettu...

Ti guardu, ùn sai sempre
cosa vogliu, quale sò
ùn hè indifferenza
o scutumia a sò
tu dicissi u mo nome
quantu mi feria prò...

è quella vechja fola 
tante volte cuntata
nantu à u chjassu d'a scola
l'averai sminticata
cum'è frasca chì vola
da u ventu purtata.

U filu d'a to memoria
induve si serà persu
saperà a mo storia
puntu in l'universu
è ch'avemu campatu
sott'à listessu tettu

chì a mane andava
sinu à l'ortu incantatu
duve c'era una fata
un ruspu namuratu...
di 'ssu tempu qualcosa
forse ti serà firmatu ?

Pocu impremenu l'ore
a corsa di u tempu
si tù mi sì accantu
ùn sapendula mancu
u pientu mi strangola
è mi chjami "madama"
cum'è s'era una strana
eiu a to figliola.

Ùn serà colpa toia
ùn serà colpa meia
s'hè svanita la gioia
hè a vita chì sceglie
ma tengu una certezza
più chè una furtezza
per 'ssa vita d'avà
è dopu in l'aldilà

nunda sguasserà
u m'amore per tè
a ti possu ghjurà
oghje da tè à me
ancu sì nun capisci
i mo capelli allisci
secretu accusentu
di mele è di ventu.


17/11/18




dimanche 11 novembre 2018

Lettera à mamma

Cara mamma ti scrivu d'un scornu di trincea
pè datti una nutizia chì ùn pò aspettà
a guerra hè finita, hà vintu lu sperà
di a pace ritrova sentu la melupea

Cusì dolce à l'arechja quant'hè bella l'idea
di sapè chì dumane a to casa serà
piena di gioia è risa di ciucci à basgià
vechja sperenza chì hè sempre stata mea

È chì 'ssa letteruccia accendi un surrisu
nantu à u più caru è u più bellu visu
chì m'hà tantu mancatu ma ùn la ti dicia

U sangue è e bombe eranu u mo cutidianu
m'era quasi scurdatu ch'ellu c'era un veranu
è mortu ogni ghjornu, un amicu ghjacia.

11/11/18


vendredi 9 novembre 2018

Lamentu di a pecura

Quand'ellu hà persu a so banda
hè l'usu è cusì face
pastore s'arricumanda
da pudè truvà a pace
scrivendu qualchi lamentu
ch'à ognunu arreca u pientu.

Ma aspessu pò accade
ch'ellu morga lu pastore
tandu e bestie addisperate
contanu lu so maloriu
di u querciu pecuraghju
eccu lu tristu viaghju…


"Sò disgraziata pecura
senza più lu pecuraghju
quella rubusta ancura
di legnu più chè d'acciaghju
cun radiche da basgià
u core vivu di Gaià*.

Ùn purtava barba bianca
nemmancu callu pilone
cum'è omu brama a panca
quand'eranu i sulleoni
eiu bramava a friscura
ch'ellu dava l'alburone.

Luni ghjornu maladettu
timpestosu fubbe u ventu
sradicò casa è tettu
è ingrussò la surgente
da ringuarscià lu gigante
abbastò solu un instante.

N'averà vistu fiumare
ventere è nivaghjoni
stonde dolce è stonde amare
crisciutu cun e stagioni
mai hà chjinatu u spinu
maghju fieru è alpinu.

Un ghjornu tuttu smarrisce
ancu u più bellu frundame
tengu in core una venice
culore di verde rame
culore d'a puesia
ch'à l'arechja mi dicia.

Addiu caru guardianu
manchi à la pecurella
sott'a to immensa palma
cun ogni meia surella
ùn temiamu a calmana
è nuvembre era veranu.

Ùn hè colpa di nisunu
solu d'a cattiva sorte
di u destinu suturnu
ch'à a gioia hà chjosu e porte
è di quellu uraganu
u spietatu Adrianu".**

08/11/18




*Gaià : a Terra (parulla greca)
** Adrianu : nome datu à a timpesta murtale di u 29 d'ottobre chì hà fattu danni maiò in Corsica.

U querciu mintuatu quindi era in Aleria.Sottu à e so fronde, dipoi tante stagioni e pecure avianu trovu un agrottu.
Fotograffia ; Corse-Matin piaghja urientale.








jeudi 8 novembre 2018

Veni,veni

Veni, veni senti a mo preghera 
veni, veni micca per me o bà
veni, veni riveni per mamma
veni, veni more senza tè
veni, veni trista hè a mo stanza
veni, veni senza tè l'esistenza
veni, veni hè un longu silenziu
veni, veni chì ùn finisce più

Ié a sò ch'ella hè bella 'ssa zitella
ti scordi d'a to famiglia per ella
ùn ti vogliu micca ghjudicà
aiò veni o bà !
Dicenu chi u s'amore t'abbrama
chì ne faci di quellu d'a mo mamma
ch'hà sempre spartutu u to viaghju
senza cappiatti a manu

Veni, veni di settembre mamma
veni, veni hà pintu a camara
veni, veni duve e notte à vene
veni, veni durmerete inseme
veni, veni senti a mo preghera
veni, veni micca per me o bà
veni, veni riveni per mamma
veni, veni more senza tè

A sai chì Ghjuvanni và à a scola
sà digià u santacroce una fola
quandu face viziu di fumà
hè propiu u so babbà
veni, veni senti a mo preghera
veni, veni surridi u mo babbu
veni, veni, à mamma viderai
veni, veni, più bella chè mai
chè mai, chè mai, chè mai, chè mai

veni, veni ùn parlà u mo babbu !
veni, veni basgiami u mo babbu !
veni, veni caru sì u mo babbu !

08/11/18










lundi 5 novembre 2018

Cantu per tè

Cantu per tè o paisanu
oghje è ancu di più dumane
 chì m'ai datu duie legne
a mo rusta s'avia da spegne
chì m'ai datu u focu quandu
i furesteri è tutti quanti
tagliendu prestu à l'accorta
m'avianu chjosu a porta
ùn era ch'appena di focu
ma m'hà riscallatu lu corpu
è u sentu sempre piccià
cum'un focu di San Ghjuvà
è quandu tù ti n'anderai
ch'in cele quassù cullerai
ch'ellu ti porti 'ssu puemu
à u Patre eternu.

Cantu per tè o paisana
oghje è ancu di più dumane
ch'ai spartutu lu to pane
cun me quandu patia a fame
ch'ai apertu a to maria quandu
i furesteri è tutti quanti
unu più chè l'altru suturnu
ridianu di u mo dighjunu
ùn era ch'appena di pane
ma m'hà riscallatu lu corpu
è in core à me piccia tale
un gran ripastu di Natale
è quandu tù ti n'anderai
ch'in cele quassù cullerai
ch'ellu ti porti 'ssu puemu
à u Patre eternu.

Cantu per tè o paisanu
oghje è ancu di più dumane
chì m'ai offertu u to surrisu
mentre m'inghjuliava ogni visu
ch'ùn ai applauditu quandu
i furesteri è tutti quanti
quandu u gendarme m'hà pigliatu
anu risu inseme è ciarlatu
ùn era ch'appena di mele
ma m'hà riscallatu lu corpu
è in core à me piccia sempre
cum'è candele mai spente
è quandu tù ti n'anderai
ch'in cele quassù cullerai
ch'ellu ti porti 'ssu puemu
à u Patre eternu.

05/11/18



D'appressu à Chanson pour l'Auvergnat di Georges Brassens.



Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...