samedi 25 juillet 2015

L'ombra




 



Mentre t’aspettava, in ‘ssu caffè,

di notte, à mezu à i briaconi


chì scaccanavanu per avè l’aria di ride,

mi paria chì tù ghjunghjissi tardi

è chì qualchissia ti seguitessi in carrughju.


Ti giravi prima di entre.


Insischita. Chjudii a porta.

È a to ombra firmava fora:

era ella chì ti seguitava.


A to ombra hè rimasta in carrughju

vicinu à ‘ssu caffè induve tantu spessu t’aghju aspettatu,

ma sì morta

è da tandu a to ombra cura à a porta

mi seguita à me, avà , quandu sortu

cun timore, cum’è una bestia.

S’o mi pientu si pienta.

S’o li parlu, si ne fughje.


06/06/15





L'OMBRE
Quand je t'attendais, dans ce bar,
La nuit, parmi des buveurs ivres
Qui ricanaient pour avoir l'air de rire,
Il me semblait que tu arrivais tard
Et que quelqu'un te suivait dans la rue.
Je te voyais te retourner avant d'entrer.
Tu avais peur. Tu refermais la porte.
Et ton ombre restait dehors :
C'était elle qui te suivait.
Ton ombre est toujours dans la rue
Près du bar où je t'ai si souvent attendue,
Mais tu es morte
Et ton ombre, depuis, est toujours à la porte.
Quand je m'en vais, c'est à présent moi qu'elle suit
Craintivement, comme une bête.
Si je m'arrête, elle s'arrête.
Si je lui parle, elle s'enfuit.
Francis Carco

jeudi 16 juillet 2015

Piove




Piove – chì piacè. T’amu tantu
e ci passeremu inseme
‘sse stonde d'amore tamantu
ci piace u nostru nidu quandu lu celu geme.

Piove. Passanu è venenu i tassì
vecu filà i vitturoni,
è nantu à u fiume i battelloni
facenu un rimore dà scimì.

Chì piacè : piove. Stò à sente
u sciacquittime di a tempera
pichjà u vetru à sgucciulera
 è mi surridi teneramente.

T’amu tantu. È ss’acqua chì pienghjuleghja
sanghjuzzendu cum’è un addiu…
sì per parte , O Diu !
In lu to sguardu piuvicineghja…

u 16 di lugliu di u 2015




Il pleut - c'est merveilleux. Je t'aime.
Nous resterons à la maison :
Rien ne nous plaît plus que nous-mêmes
Par ce temps d'arrière-saison.
 
Il pleut. Les taxis vont et viennent


On voit rouler les autobus


Et les remorqueurs sur la Seine
Font un bruit... qu'on ne s'entend plus !

C'est merveilleux : il pleut. J'écoute
La pluie dont le crépitement
Heurte la vitre goutte à goutte...
Et tu me souris tendrement.

Je t'aime. Oh ! Ce bruit d'eau qui pleure,
Qui sanglote comme un adieu
Tu vas me quitter tout à l'heure :
On dirait qu'il pleut dans tes yeux
Francis Carco



dimanche 5 juillet 2015

Lamentu d'a Donna di Shalott



                                                        


Sò a Donna di Shalott, u fiume mi porta

ver di una riva scura chì m’apre a so porta

tetru viaghju da duve nisunu volta.


Cundannata à guardà u mondu in un spechju

senza mai scaglià o guai à u spavechju    

lampatu da l’arcanu di u mondu vechju.

                                          

Chjosa in una stanza da l'alba à l'abbrucà

giuvanotte è signori vidia spassighjà

tessendu l'ore sane tamantu benestà.


Un omu una donna, inseme sempre vanu
stonde di passione da me cusì luntanu
O quantu eiu prigava a fine di 'ssu dannu !


Scunsulata è ghjalosa di l’innamurate

l’interdettu scurdatu una fine d’estate

à Lancelot u bellu lampai duie ochjate.


Si scatenò u tonu è mi chjamò l’Infernu

era ghjunta per me l’ora d’u sonnu eternu

appettà u destinu hè una sfida indernu.


D’a Donna di Shalott ascultate lu pientu

è per l’ultima volta 'ssu tristu lamentu

si ghjaccia u sangue da compie u turmentu.

u 05 di lugliu di u 2015
Inspiratu da The Lady of Shalott, puema rumanticu di l’Inglese Alfred Tennyson (1809-1892).

U puema The Lady of Shalott rilata una legenda arturiana inspirata da fonte medievale, ripigliendu temi chì si realizzeranu di manera più cumpletta in Idylls of the King induve u contu di Elaine hè narratu.
Secondu à a legenda era interdettu à a Donna di Shalott di guardà direttamente a realità esterna ; era cundannata à fidighjà u mondu attraversu un spechju è, nantu à una tappizzeria, messe à tesse ciò ch’ella vidia. Criscia u so addisperu mentre cannuchjulava coppii d’innamurati. Bramava un ritornu à a nurmalità. Un ghjornu, visse à Lancelot è messe à spiàllu, attraiendu una maledizzione. Durante a timpesta d’auturnu chì seguitò, a Donna imbarcò nantu à una barca induve scrisse  « The Lady of Shalott  » à l’avanti. Cantava u so lamentu navighendu versu Camelot è una morte sicura. U so corpu cutratu fubbe ritrovu da e donne è i cavalieri di Camelot frà i quelli Lancelot. Prigonu per u riposu di a so anima. A tappizzeria ch’ella avia fattu durante a so cattività ricupria i bordi di  l’imbarcazione.” (wikipédia)


The Lady of Shalott inspirò parechji pittori, frà i quali John William Waterhouse.


“I am half-sick of shadows,” said the Lady of Shalott
1915


http://www.lacoccinelle.net/266746.html

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...