mardi 31 mars 2020

Camaratu


Camaratu
Eri u mo solu amicu camaratu
N’avemu fattu tant’è più barricate
A machja,i commando è l’imbuscate
Camaratu

Camaratu
Una dumenica eru à a parata
T’aghju vistu à mezu à ghjente incustumata
Cullatu di gradu a m’aghju pensata
Camaratu

Camaratu
Quant’eranu à fatti l’accumbracciata
Tempu di e mani strinte è d’abbracciate
Cum’è un’impressione di mascarata
Camaratu

Camaratu
Mi sò fattu à ‘ssa vita inghjuliata
À dorme vestutu hè fresca a nuttata
Ma basta solu ad ùn cascà malatu
Camaratu

Camaratu
Cum’è serà a nostra furesta ambrata
Daretu à ‘ss’alti muri hè piattata
In prigione ùn hè permessa a scappata
Camaratu

Camaratu
A matina rileva di e brigate
À meziornu hè ora d’a passighjata
Scappà tante volte l’aghju sunniata
Camaratu

Camaratu
M’anu dettu t’anu datu un’ambasciata
In qualchi locu Caracas o Belgrada
Più tù colli è eiu pigliu a falata
Camaratu

Camaratu
A facciu finita cun ‘sse geremiate
À prestu forse in una o duie decade
È segnu cum’è in tempu d’e zerpittate
U TO CAMARATU

Camaratu
Eri u mo solu amicu camaratu
N’avemu fattu tant’è più barricate
A machja,i commando è l’imbuscate
Camaratu.

31/03/20
D’appressu à Camarade (parulle Jacques Plante-Charles Aznavour)




lundi 30 mars 2020

Les corons


À u nordu eranu i corons
A terra era u carbone
U cele era l’orizonte
L’omi minadori di fondu

E finestre guardavanu finestre pare
L’acqua incrusciava i m’affari
Ma babbu a sera avia l’ochji chjari
Cridia di vede u mare
Amparava à cuntà capu nant’a so spalla
Era appena u mo fanale
Cum’è tutta a so ghjente era generosu`
È li devu ciò ch’o socu

À u nordu eranu i corons
A terra era u carbone
U cele era l’orizonte
L’omi minadori di fondu

Era a zitellina, trà ghjorni sebbiati
È bucaticci annebbiati
Tutti ‘ssi terrili eranu e mo muntagne
Da in sù vidia a campagna
Cum’è i soi babbu avia a faccia negra
Mamma i capelli di neva
A fossa era per elli u paese amatu
Grazie à elli aghju amparatu

À u nordu eranu i corons
A terra era u carbone
U cele era l’orizonte
L’omi minadori di fondu

C’era in merria u ghjornu di a chermessa
Un ritrattu di Jean Jaurès
Era tandu u vinu un diamante rusinu
Cun silicosi vicinu
Trentasei in mente, i colpi di grisù
Quelli ch’ùn vulteranu più
Li piacia a mina a soia a cunfina
Grazie à elli aghju capitu

À u nordu eranu i corons
A terra era u carbone
U cele era l’orizonte
L’omi minadori di fondu
U cele era l’orizonte
L’omi minadori di fondu.

30/03/2020

D’appressu à Les corons, parulle Jean-Pierre Lang.





samedi 28 mars 2020

Hè d’altrò


È hà ‘ssu lume scemu in lu sguardu
Chì rende cecu o namuratu
È tanti gesti prufumati
Chì rendenu pazzi o fidati
Ma luntana in u so core
Per me di sicuru hè d’altrò

È hà ‘ssa manera di parlà pocu
Chì carezza u mo ricordu
‘ssa manera di traversà
Quand’ella sorte à cumprà
Quand’ella mi dice « bonghjornu »
Per me di sicuru hè d’altrò

Ed eiu sò cascatu in schiavitù
Di ‘ssu surrisu di ‘ssu visu
chì mi colla in paradisu
ed eiu sulcheraghju l’onde
versu porti nuvelle sponde
ma sempre passa è nun risponde
parlà per ella ùn hà valore
per me di sicuru hè d’altrò

È hà ‘sse longhe mani di dentella
Vermeer hà pinghjeria in stella
‘ssa siluetta veniziana
Quand’ella apre a so persiana
‘ssu gestu hè chjosu in u mo core
Per me di sicuru hè d’altrò

Ed eiu sò cascatu in schiavitù
Di ‘ssu surrisu di ‘ssu visu
chì mi colla in paradisu
ed eiu sulcheraghju l’onde
versu porti nuvelle sponde
ma sempre passa è nun risponde
amà per ella ùn hà valore
per me di sicuru hè d’altrò

Ed eiu sò cascatu in schiavitù
Di ‘ssu surrisu di ‘ssu visu
chì mi colla in paradisu
ed eiu sulcheraghju l’onde
versu porti nuvelle sponde
ma sempre passa è nun risponde

Ed eiu sò cascatu in schiavitù
Di ‘ssu surrisu di ‘ssu visu
chì mi colla in paradisu
ed eiu sulcheraghju l’onde
versu porti nuvelle sponde
ma sempre passa è nun risponde

28/03/2020

D’appressu à Elle est d’ailleurs (parulle Pierre Bachelet - Jean-Pierre Lang)





mardi 24 mars 2020

Riparà ti


Quandu faci per u megliu è ch’ùn basta
Ch’ùn ai ciò chè tù ai bisognu
Quandu sì troppu stancu pè truvà u sonnu
Sempre in penseru

E lacrime colanu à fiumara
Quandu perdi a cosa più cara
Quandu teni à qualcunu ch’ùn ne hà primura
Ci serà peghju ?

Truverai lumi nant’a strada
Ti riscalderanu l’anima
Eiu pè riparà ti

È induve tù ti trovi
Troppu amore in tè pè lascià corre
Ùn puderai sapè, sè t’ùn provi
Ciò chè tù vali

Truverai lumi nant’a strada
Ti riscalderanu l’anima
Eiu pè riparà ti

Lacrime à fiumara
Quandu perdi a cosa più cara
Lacrime à fiumara
Eiu pè…

Lacrime à fiumara
Ti prumettu d’amparà d’i mo sbagli
Lacrime à fiumara
Eiu pè…

Truverai lumi nant’a strada
Ti riscalderanu l’anima
Eiu pè riparà ti

24/03/2020



D’appressu à Fix you (parulle Chris Martin-Guy R.Berryman-Jonathan Buckland-William Champion)



lundi 23 mars 2020

Fà cum’è sì


Vene di u carrughju un silenziu stranu
Cum’è un’altra dumenica
Un omu canta quallà nant'un balcone
A so vicina di viulinu sona.

À i zitelli chì anu a paura
Dimu ghjè un’avventura
Nantu à u frigò mettimu u so disegnu
Da dimenticà ‘ssu mondu scemu.

Fà cum’è sì, era solu un ghjocu
Fà cum’è sì, cum’ellu si pò
Quandu vene a notte, ochji serrati
Fà cum’è sì eramu sempre sebbiati.

Fà cum’è sì, ùn eramu quì
À prestu parenti è amichi
È ancu sì veranu si ne và
Sapete chì un ghjornu riturnerà.

È u timore ùn cancella u to surrisu
Mi sì ancu più vicinu
Ancu per parlà di l’azuru d’u celu
Ùn ti scurdà di fammi un segnu.

Fà cum’è sì era solu un ghjocu
Fà cum’è sì, cum’ellu si pò
Quandu vene a notte, ochji serrati
Fà cum’è sì eramu sempre sebbiati.

Fà cum’è sì, ùn eramu quì
À prestu parenti è amichi
È ancu sì veranu si ne và
Sapete chì un ghjornu riturnerà.

Vene di u carrughju un silenziu stranu
Dumenica di rigalu
Dopu u nostru campà serà più bellu
Ùn ti scurdà di fammi un segnu.

23/03/2020


D’appressu à On fait comme si, parulle Bruno Guglielmi.




dimanche 22 mars 2020

Oceano Nox


O quantu marinari, quantu capitani
Chì sò partuti allegri per viaghji luntani,
In l’orizonte foscu si seranu svaniti !
Quant'averanu sparitu, ingrata furtuna,
In un mare torbidu a notte senza luna,
Sottu à l’uceanu per sempre sepelliti !...

Quantu patroni morti cun i  so equipagi
L’uraganu, d’a so vita hà strappatu e pagine
È in un lampu l’hà spaperse nantu à l’onda !
Nimu per ammentà cum’è una nave sprufonda.
S’hà chjappu passendu ogni marosu testimone,
À chì i marinari à chì a’mbarcazione.

Nimu sà a vostra sorte, corce anime perse !
Ciambuttate attraversu annigrite stese,
Fronti morti chì pichjanu scogli incunnisciuti
O quantu vechjetti stanchi, in core un sognu,
Sò morti aspettendu nant’a rena ogni ghjornu 
Quelli ch’ùn vulteranu più !
………………………………………………………………………………

Duve sò i marinari morti in l’uscurità ?
O marosi, n’avete storie tetre da cuntà !
O marosi, spaventu d’e mamme indinuchjate !
E vi cuntate ad altu mare frà di voi,
Ed hè ciò chì vi face ‘sse voci addisperate
Chè vo avete a sera venendu ver di noi !



22/03/2020

D’appressu à Oceano Nox (frammentu) di Victor Hugo.

samedi 21 mars 2020

U suminadore


Eccu l’ora di l’attrachju ;
Da sott’un purtò m’incanta
U sprichju di luce nant’a
L’ultima ora di travagliu.

In le terre abbughjate,
Mi cummove u vechju pannu
D’un anzianu chì à manate
Sumena u biondu granu.

Alta la so siluetta
Supraneghja l’aratura
Da tantu po l’addiletta
U miraculu d’a natura.

U vecu in la piaghja smensa,
Passa, vene, lampa a biada
Apre a manu è ricumencia,
À ritmu d’a so scarpata,

Mentre, stendendu e so vele
È mischiata à u rimore
L’ombra allarga à e stelle
L’attu di u suminadore.

21/03/2020


D’appressu à Le semeur di Victor Hugo.
Pittura Le semeur di J-F Millet.

jeudi 19 mars 2020

Mare


Ùn fussi ch’una stonda
Rispirà u t’odore
È di sale è d’ambata
Cum’è ad ogni albore
È vede la to sponda
D’a sciuma accarizzata
🙏🙏

19/03/2020
















lundi 16 mars 2020

A malatia d’amore


Corre corre
A malatia d’amore
In cor di i zitelli
Da i ciucci à i vechjarelli
Canta canta
U fiume di l’amanti
Chì tene intricciate
Chjome bionde chjome ingrisgiate

Face l’omu giucondu
È accrescesi u mondu
Pò cagiunà suffrenza
À quale ùn hà scenza
Face pienghje le donne
È mughjà à l’ascosa
Ma u più chì ferisce
Hè quand’ella si ne và

Corre corre
A malatia d’amore
In cor di i zitelli
Da i ciucci à i vechjarelli
Canta canta
U fiume di l’amanti
Chì tene intricciate
Chjome bionde chjome ingrisgiate

Surprende a liceana
Nantu à u bancu d’a scola
Da a risa à sulana
D’un prufessor di storia
Fulmina in carrughju
‘ss’omu chì passa solu
Ch’ùn smenticherà più
‘ssu prufumu chì vola

Corre corre
A malatia d’amore
In cor di i zitelli
Da i ciucci à i vechjarelli
Canta canta
U fiume di l’amanti
Chì tene intricciate
Chjome bionde chjome ingrisgiate

Corre corre
A malatia d’amore
In cor di i zitelli
Da i ciucci à i vechjarelli
Canta canta
U fiume di l’amanti
Chì tene intricciate
Chjome bionde chjome ingrisgiate

16/03/2020

D’appressu à La maladie d’amour (parulle Claudric-Dessca-Revaud-Sardou)



dimanche 15 mars 2020

A ballata di a povara ghjente


O rè chì serete ghjudicati un ghjornu
Pensate à quelli ch’ùn anu un baiuccone ;
D’u populu amore abbiate cumpassione,
Prontu à zappà è prontu à fà a guerra
À pagà e tasse è à fà a tribbiera.
A povara ghjente hè dannata - hè cusì !
È a so soma sempre di più pisia.
I menu tocchi ùn anu u necessariu.
U fretu l’acqua eppo l’astru sulariu,
Per i disgraziati tuttu hè calvariu.

U corciu paisanu hà u so da fà
Tale à ‘sse bestie minate di staffile.
Hà fattu e vindemie, messu u fornu à scaldà
Per un pranzu un matrimoniu da accuncià,
Vene u signoru sempre di più vile ;
È nantu à u so vassalu in lu dannu,
Cum’è un acula l’artigliu, mette a manu,
« Eccumi ! » dice pigliendu pane è fruttu
Per i disgraziati hè calvariu tuttu.

15/03/2020

D’appressu à Ballade des pauvres gens, di Théodore de Banville.




mardi 10 mars 2020

Coronavirus



À capu di dui mesi
Dopu ghjuntu l’annu novu
Ci hè affaccatu un arnese
Di numaru dicianove
Di cunsunanza latina
Venutu si sà da a China

Tanti paesi culpisce
Dapoi ch’ellu hè natu
Ma u più chì mi ferisce
Hè ch’u mare hà francatu
Da casticà a più bella
A nostra cara isulella

Ùn ci vole à tuccassi a manu
Nè à basgiassi in carrughju
Sentu un sentimentu stranu
Mi pare d’esse à u bughju
O ch’ellu parti luntanu
È torni prestu u veranu !

Hè venutu da l’Asia
È ci face tutti pari
Di pettu à ‘ssa batteria
Siamu ricchi o povari
Ognunu pò esse toccu
Ùn hè micca un taroccu

Ma n’avemu vistu d’altre
Trà fiumare è timpesta
A fame a guerra è l’armate
In quarantacinque a pesta
Cun a fede sempre à latu
Un ghjornu ritorna a festa

Chjosi sò licei è scole
I parchi è i sinemà
A vi dicu nun sò fole
In casa ci vole à firmà
Pare un filmu di fizzione
A nostra realità

Prestu prestu à u Corona
Li feremu u funerale
Sentu digià a ciccona
Hè finitu u tempurale
Purteranu torna i ciucci
Maschere di Carnavale

In aspettendu a partenza
Di ‘ssu pessimu invitatu
Coronavirus chjamatu
Tenimu forte a sperenza
È preghemucila bona
Da u cininu à a mammona

10/03/20

dimanche 8 mars 2020

Brama


Ùn fussi ch’una stonda
Pusà vicinu à tè
Fà di ogni seconda
Una stonda piacè
Cum’è di lugliu scorsu
Intorn’à quellu caffè       

Ùn fussi ch’un mumentu
Ritruvà lu to sguardu
Cusì dolce è clemente
In core à me stampatu
A chjama à l’impruvisu
Un ci hè più bellu azardu

Ùn fussi ch’una cria
Cuntemplà le to mani
In giru à ‘ssa tazzina
Mazzulu di veranu
È da tandu turnate
A mo vita u mo fiatu

Vuleria ci pensu
Rivede u to surrisu
Culombu à cele immensu
U mo fiore d’alisu
E to labbre seranu
Tandu u mo paradisu.






samedi 7 mars 2020

A bellula entrata in grate


Damicella bellula, corpu longu è magru
Per un tufone strettu si n’entrò in grate
Surtia di malatia
Quì campendu ciatta ciatta
Ne fece un bellu ripastu,
Manghjò, ruzzicò in paperia
Prisutti è tutta a salameria !
In conclusione, eccula
Grassa, paffuta, tondula.
Techja techja, passata una settimana
Intesu un rimore, vole esce d’a tana,
Ma ùn passa più, crede ad un’illusione.
Dopu riflettutu un pocu
Dice : « sò misteri, eppuru hè u locu ;
Ci sò passata ùn seranu cinque ghjorni.”
Li dice un topu, videndula dassi rimenu
« Ò cummà ! Aviate tandu u corpu menu pienu. 
Magra site entrata è magra ci vole à sorte. 
A possu dì à d’altri, ciò ch’eo dicu à voi,
Ma acqua in bocca o seriate in l'imbrogli
Chì à u soiu ùn serà paru u vostru l'errore. »

07/03/20

D’appressu à La belette entrée dans un grenier, di La Fontaine.





vendredi 6 mars 2020

A capana di u piscadore


Face notte. A capana misera hè chjosa,
U locu hè umbrosu, è si sente qualcosa
Chì face lume attraversu l’attrachju scuru.
Reti di piscadori sò appese à u muru.
In u scornu in fondu duve qualchi piattarellu
Nant’e scance d’a cridenza luce un pucarellu,
Si vede un lettone cun longhe tendine stanche,
Vicinu, una strapunta copre vechje panche.
Cinque ciucci, nidi d’anime, penciuleghjanu.
U caminu altu duve e fiaccule veghjanu
Arrussisce u sulaghju scuru ; fronte ghjimbata,
Una donna preca in ghjinochje cum’è malata.
Hè a mamma. Sola hè. Fora, di bianca sciuma,
À u cele i venti i scogli a nebbia a notte pagna,
L’oceanu lampa un singhjozzu di calamaru.
L’omu hè in mare. Da zitellu hè marinaru…
Face un‘aspra battaglia contru à u scuru azardu
Acqua o burrasca, ci vole à sorte, ci vole à parte
Chì i ciucci anu a fame. Parte a sera solu
Quandu l’acqua hè nant’e scale d’a punta d’u molu.

06/03/20

                                         pittura Juan Gonzalez Alacreu

D’appressu à La cabane du pêcheur, di Victor Hugo.

jeudi 5 mars 2020

Desideriu-Federico Garcia Lorca


Desideriu
1920

Solu, lu to core calurosu
è nunda d’altru.
Lu mio paradisu, un campu
senza rusignolu
nè lira
cù un riu prudente
è una funtanella.
Senza ventu chì sprona
li frundami,
nè stella chì voglia
fà si fronda.
Una smensa luce,
chì seria una luciola
d’un altru ghjornu
in un campu
di sguardi rotti.
Chjaru riposu
duve tutti li nostri basgi,
nivuli sunadori
di l’eccu,
anderianu à sbuccià.
È lu to core calurosu
è nunda d’altru.

(Traduttu in lingua corsa da Guidu Benigni in Puesie scelte)




mardi 3 mars 2020

Cum’è tè


Vestuta di villutu avia l’ochji chjari
À fiancu à a so mamma in giru u parentatu
Ci fideghja distratta à u sole
Chì si ne và

U ritrattu hè ingiallitu ma ci viderai
L’amore in un surrisu una sera luntana
Li piacia à ascultà à Mozart è à Schumann

Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè ch’o fideghju cun amore
Cum’è tè chì t’addurmenti o tesora
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè

Si n’andava à a scola in paese d’in ghjò
Amparava e leggi è i libri di storia
Cantava e granochje è e principesse
Di e fole

Li piacia a so puppatula i s’amichi
Soprattuttu Anna Ruth eppo Jeremie
È si serianu forse spusati in Varsuvia

Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè ch’o fideghju cun amore
Cum’è tè chì t’addurmenti o tesora
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè

Si chjamava Sarah ùn avia ott’anni
A so vita era ghjochi, sogni di verani
Ma altra ghjente un ghjornu l’hà purtatu affanni

Avia i t’ochji chjari è avia a t’età
Zitelluccia tranquilla da tutti amata
Ma ùn hè micca cum’è tè nata quì è avà

Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè ch’o fideghju cun amore
Cum’è tè chì t’addurmenti o tesora
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè
Cum’è tè cum’è tè cum’è tè cum’è tè

 03/03/20

Fotografia web, zitelli è donna daretu à i fili spinati in Birkenau



D’appressu à Comme toi (parulle Jean-Jacques Goldman)


lundi 2 mars 2020

O lu mo babbu è la mo mamma !


O lu mo babbu è la mo mamma ! O i mo cari defunti, chì avete campatu cun tanta mudestia in ‘ssa casuccia, à voi devu tuttu !
U to ardore, curagiosa mamma, u m’ai trasmessu. S’aghju sempre assuciatu a grandezza di a scienza à quella di a patria, hè perchè eru impastatu di i sentimenti chè tù m’avii ispiratu.
È tù, caru babbu, a to vita fù faticosa quant’è u to mistieru, m’ai mustratu ciò ch’ella pò fà a pazienza in l’impegnu à longu andà. À tè devu a tenacità in lu travagliu d’ogni ghjornu ; avii e qualità perseveranti chì rendenu e vite utili, è dinù l’ammirazione per l’omi di prima trinca è per e grandi cose. Guardà in sù, amparà sempre di più, circà à elevassi sempre, eccu ciò chè tù m’ai insegnatu. Amparendumi à leghje, eri penserosu d’amparammi a grandezza di a Francia.
Siate benedetti l’unu è l’altru, cari parenti, per ciò chè vo site stati, è lasciatemi dedicavvi l’omagiu fattu oghje à ‘ssa casa.

02/03/20

D’appressu à u discorsu di l’inaugurazione d’una lastra cummemurativa posta nantu à u muru di a casa nativa di Louis Pasteur in Dôle.
Discorsu fattu da Pasteur stessu, chì ne prufitta per ripurtà ‘ss’omagiu nantu à i so parenti smariti.




Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...