samedi 29 février 2020

Corrida


Dipoi u tempu ch’aspettu
in ‘ssu pezzu bughjosu
sentu a ghjente chì ride è canta
in fondu à u curridò
qualchidunu hà toccu u marchjone
è sò corsu ver di u ghjornu
aghju vistu e fanfare e barriere
a ghjente à l’intornu.

À u pruncipiu m’hè parsu
ch’ellu era solu un ghjocu
ma l’usciu hè chjosu in ‘ssu locu
è l’aiutu scarsu
anu chjosu daretu à me
di paura ch’o mi n’andessi
ma a ferà finita
‘ssa stupida ballerina.

Serà seriu ‘ssu mondu ?
Serà seriu ‘ssu mondu ?
Andalusia mi n’arricordu
i prati è i catti vicinu
ùn mi face micca trimà
 ‘ssu mezu muschinu !
L’aghju da chjappà cun u so cappellu
falli girà cum’è un sole.

Stasera a moglie di u tureru
s’addurmenterà sola
serà seriu ‘ssu mondu ?
serà seriu ‘ssu mondu ?
n’aghju persiguitu ombre
guasi toccu e so ballerine
m’anu pichjatu forte in collu
da ch’eo mi chjini.

Da duve sorte ‘ss’acrubatu
cun u so custume di carta
ùn aghju amparatu à cumbatte
una puppatula
sente a rena sottu à u mo capu
chì piacè, quantu face prò
ch’ella venga a fine prestu
Andalusia mi n’arricordu

I sentu ride mentre spatansciu
sentu a trumbetta chì ribomba
Serà pussibule di ghjucà tantu
in giru à una tomba?
serà seriu ‘ssu mondu ?
serà seriu ‘ssu mondu ?

29/02/20
D’appressu à La corrida
Parulle Francis Cabrel






O Maria



O Maria sì tù sapessi
Quantu male ch’aghju addossu
O Maria s’o pudessi
In bracce à tè truvà riposu
Svanita la mo nucenza
Eri per me l’ultima scenza
Pocu à pocu ti ne vai
Malgradu i mo sforzi addisperati

È più nunda serà cum’è prima
Aghju vistu più morte chè vita
L’omi sò tocchi di scimità
Cos’ùn deria per sminticà…
O Maria sì tù sapessi
Quantu male ch’aghju addossu
O Maria s’o pudessi
In bracce à tè truvà riposu
Corgu da l’alba à l’abbrocu
Senza sapè duve vocu
In lu rimore in lu fume
Vecu u sangue corre à fiume


Pianu pianu s’avvicina u ghjornu
Ci vulerà à esse curagiosu
Cullà à u fronte in prima ligna
Ti pregu fammi un segnu o Maria
È chjinatu in l’erba mi svegliu
Aghju avutu a morte à fiore di pelle
È m’hà prumessu un rigalu
Vacanze cun u s’ultimu ballu
O Maria sì tù sapessi
Quantu male quant’affanni
In cele t’aspetteraghju
Chè tù venga à ritruvammi
In cele t’aspetteraghju
Chè tù venga à ritruvammi

11/01/20



 (Marie, parulle Gérald de Palmas)


jeudi 27 février 2020

Statua di donna cun e mani liate




Ognunu ti dà subitu u nome di statua
Ed eo ti chjamu donna.

Orni un giardinu publicu.
Da luntanu ci inganni.
Omu crede chè tù sia mezu arritta
In ricordu di un bellu sognu,
Pigliendu u to slanciu per campallu.
Da vicinu u sognu diventa chjaru :
Ai e mani liate in u spinu
Da una corda di marmaru
È cum’è tù ti teni, hè a to vuluntà
Di truvà qualcosa chì t’aiuti
À fughje l’angoscia di u prigiuneru.
T’hà cumandatu omu cusì à u scultore :
Una prigiunera.
Un poi tene in la to manu nè l’acqua
Nemmancu u minimu fiore.
E to mani sò liate.
Ùn hè solu u marmaru chì t’incatena
Tale Argus.Sì qualcosa avessi da cambià
In lu viaghju di i marmari,
Sì e statue entressinu in lotta
Da conquistà a libertà, l’ugualità
Cum’è i schiavi,
I morti
è u nostru sentimentu,
Tù camineristi
In ‘ssa cusmugunia di i marmari,
mani liate
Prigiunera.

Ognunu ti dà subitu u nome di statua
Ed eo ti chjamu donna.
Micca tantu perchè u scultore
Hà cunfidatu una donna à u marmaru
È chì e to iglie prumettenu
Una fertilità di statua,
Una bella racolta d’immubilità.
Per via di ‘sse mani liate chè tù ai
Da ch’o ti cunnoscu, da seculi,
Ti chjamu donna.

Ti chjamu donna
Perchè sì prigiunera.

27/02/20

Da una puesia di Kiki Dimoula, puetessa greca (06/06/31-22/02/20)
In Le peu du monde suivi de Je te salue jamais.Editions Gallimard
2010.

Cuscenza di l’inghjustizia fatta à e donne attraversu a cuntemplazione di una statua di donna.




mercredi 26 février 2020

U fruttetu



In l’ortu, inzuccaratu di carofuli è sambula
quandu l’alba hà incrusciatu a piverella frunduta
è chì i calafroni pazzi, appesi à e pumate,
trimuleghjanu, di guazza è di suchju imbriacati,
veneraghju sottu à l’azuru è a nebbia chì balla,
briaca di u tempu vivace è d’u ghjornu ritrovu ;
u mo core s’arrizzerà cum’è u ghjallochju à l’alba
chì canta senza piantassi ver di u sole novu.
L’aria calda è bianca allatterà a virdura,
u sforzu generosu è cautu di a piantina,
a ‘nsalata viva eppo u bussu di a cunfina,
a buchjula chì gonfia sinu à fà un’apertura.
A terra bangata induve maturisce a grana
ondulerà, allegra è dolce, un solcu dopu à l’altru,
fiera di sente in la so carne sottuterrana
u destinu di a vigna è di a biada serratu.
Prugnoni tornanu russini sopr’e foglie incollate
nantu à u muru di petra da u sole scaldatu ;
è a luce s’impachjerà di ogni chjassu scurdatu
duve ferà da vestitu l’ombra d’e viole sbucciate.
Cum’è un gustu di rinascita è di cosa suchjosa
cullerà da a zucca incrusciata è da u milone,
è meziornu infiarerà l’erba silenziosa,
serà cheta è longa ‘ssa ghjurnata di sulleone.
È a casa paterna cun u vechju tettu di teghje,
si lascerà a porta scura è l’alette aperte,
da rispirà l’odore di i rubi è di i cutogni,
pisiu è spapersu in tondu à i sepali verdogni;
Dolce è indifferente u mo core serà in pendita
cum’è u frundame soffice di e baghjine à l’ascosu
induve, a notte, a guazza si pone è serpighja
è scola senza guastalli u sognu nè u riposu.
Seraghju franca da l’amarezza è da u timore,
stanca cum’è un giardinu duve un tempu ci hà piossu,
cheta cum’è un stagnu chì luccicheghja è fuma à l’albore,
nisun penseru in mente nisuna suffrenza adossu,
ùn saperaghju più nunda di l’affari di ‘ssu mondu,
di e pene di a mo vita è di a mo nazione,
steraghju à sente cantà in u mo core prufondu
a pace armuniosa di a germinazione.
In u mo candore ritrovu è a mo semplicità,
ùn averaghju più nisun orgogliu è seraghju tale
à e mo surellucce, a gruseglia è a pampana
chì sò frà altre u piacè amabile di l’estate;
Da tantu seraghju cummossa è à ‘ssa terra liata
penseraghju esse ci stata digià interrata,
è mischiammi, da viva, à u misteru languente
chì nutrisce è fiurisce da i corpi tutte e piante.
Fatta fine serà ghjusta è serà bona di crede
chì i mo ochji ondighjanti sò cum’è issu linu,
è chì u mo core, ardente è pisiu, hè issa pera
chì maturisce pianu pianu à u sole estatinu…



26/02/20
D’appressu à Le verger, Anna de Noailles

lundi 24 février 2020

Dilla (Words, F.R David)

Dilla ùn hè faciule
cume truvà a via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule
dilla ùn hè faciule
serà a sola via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule

Eccu sò un musicante
cun meludie in la mente
ma e mo parulle sò sgalabate
apru lu mio core à tè
spergu chè tù mi credi chì…

Dilla ùn hè faciule
cume truvà a via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule

Eccu a mo corcia canzone
scritta per tè cun passione
nisun sensu ascosu quandu dicu
ch’o ti tengu caru amore
è ti pregu credimi chì…

Dilla ùn hè faciule
cume truvà a via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule
ùn hè faciule…dilla ùn hè faciule

Dilla ùn hè faciule
cume truvà a via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule
ùn hè faciule
serà a sola via per dì ch’o tengu à tè
ùn hè faciule

D’appressu à Words, parulle Tommy Boyce/Bobby Hart

24/02/20

https://www.youtube.com/watch?v=2h7XPx1XJQo

samedi 22 février 2020

Matine zitellesche


Ed era cuntenta tandu, ancu à mezu à u dulore.
U mo sguardu smaravigliatu s’apria tale un fiore.
A notte, presentia l’aurora è a so bocca ambrata.
Mi svegliava; mi piacia à u muru a carta culurata ;
Circava à induvinà s’ellu facia bellu à l’ortu ;
U sole à e tendine appiccava a so cullana d’oru.
Stava à sente u cantu chetu è pisiu ch’ella modula
A forte, a testarda ma tranquilla è vechja pendula.
Mi dicia in me stessa : « Eccu! Sett’ore di matina;
U ci passeremu à corre in l’erba ‘ssu ghjornu d’estatina,
Vicinu à u chjarasgiu dalmatu è à a cicala,
Un ghjornu sanu à paspà ciò ch’a natura ci rigala,
À corre appressu à a gioia in giru à i rusulaghji tondi,
À ballà in l’azuru chjaru cun i muschini giocondi,
À penciulà guasi, azzicati da a luce turchina,
Mustrendu u nostru visu più dolce, quellu d’a zitellina… »

22/02/20
D’appressu à Matins d’enfant, di Anna de Noailles.



jeudi 20 février 2020

Primu surrisu di u veranu



Mentre à e so opare vane
l’omi spatanscioni si ne vanu
Marzu ride di l’acque piuvane
è in secretu acconcia u veranu.

Per e piccule pratelline
in a campagna addurmintata
stira bianche cullarine
è bottuli d’oru intaglia.

In a vigna in l’ortu supranu
Va, tinghjidore nuttambulu
ciuffettu di cignu in manu
da infarinà l’amandulu.

Mentre a natura si riposa
Marzu fala à l’orte deserte
allaccia bottuli di rosa
à imbusti in villutu verde. 

Allegru cumpone sulfegi
ch’ellu fisca pianu à i merli
sumena ancu passaneve
è viulette quantu ne vene.

Nant’u criscione di a funtana
arechja pinza beie u cervu
cun a so manu ascosa sgrana
e campanelle d’u mughettu.

Sott’à l’erba, per chè t’a cogli
ci mette una fragula rossa
è da paratti da u sole
cappelli di fronde accozza.

È quandu a so faccenda hè compia
chì u so regnu hè per finisce
à u sogliu d’aprile dice:
“Veni o veranu a casa hè pronta !”

Livia-Maria Ciccoli
19/02/20

D’appressu à Premier sourire du printemps, di Théophile Gautier.



mardi 18 février 2020

O casa di u mo babbu !


O casa di u mo babbu duve aghju filatu a lana,
induve e sere d’inguernu pusata à u fucone
stava à sente canzoni di quella vita isulana
eccu ch’hè ghuntu u tempu di lascià u to pentone !

Ed ogni sera, passagera in case nuvelle,
asculteraghju canzoni ch’ùn saperaghju micca ;
ed ogni sera, dopu à tante faccende nuvelle,
anderaghju in case ch’ùn cunnisceraghju micca.

Casa di petra induve quelli ch’o tengu caru
in mancanza di me pregheranu, addisperati,
in giru à u to focu spentu, inghjinuchjati,

quandu puderaghju torna a sera filà a lana,
vicinu à u fucone ascultendu vechje canzoni ?




18/02/20

Dappressu à O maison de mon père ! di Charles Péguy.

samedi 15 février 2020

I separati


Ùn scrive. Sò trista mi vuleria spegne.
L’estati senza tè hè notte senza stelle.
Aghju chjosu ‘sse bracce ch’ùn ti ponu tuccà,
U mo core hè turnatu una tomba ghjalata.
Ùn scrive !

Ùn scrive. Ùn amparemu à l’altru l’addiu.
Quantu t’aghju tenutu...dumanda à tè, à Diu !
In fondu di u silenziu ascultà u t’amore,
Hè ascultà u cele senza lascià i fiori.
Ùn scrive !

Ùn scrive. Temu à tè ; temu a mo memoria ;
Colma di a to voce chì à spessu mi chjama.
Ùn mustrà l’acqua chjara à chì ùn a pò beie.
A to scrittura cara hè ritrattu di tè.
Ùn scrive ! 

Ùn scrive parulle ch’ùn senteraghju più :
Pare chì a to voce e mi sparghji in core ;
Ch’e veca risplende attraversu u to surrisu ;
Mi si pare chì un basgiu e stampi nant’u mo core .
Ùn scrive !

Livia-Maria Ciccoli
15/02/20

D’appressu à Les séparés, Marceline Desbordes-Valmore





mercredi 12 février 2020

Preghera per andà in Paradisu cun i sumeri


Quandu mi tuccherà à andà versu voi, o Signore, fate ch’ellu sia un ghjornu chì a campagna serà in festa.
Sceglieraghju, cum’è l’aghju sempre fatta, un caminu per andà à modu meiu in Paradisu, duve ancu in ghjurnata lucenu e stelle.
Piglieraghju u mo bastone è per istrada anderaghju, è à i sumeri i m’amichi diceraghju : « sò u pueta è vocu in Paradisu, chì infernu ùn ci n’hè in casa di u Signore ».
Eppo aghjusteraghju : « Alò venite, cari amichi di u cele azuru, corce bestie chì d’un muvimentu d’arechja cacciate e mosche, i colpi è e vespe. »
Chè vo mi vecate à mezu à ‘sse bestie amate chì ghjimbanu u capu pianu pianu è s’arrestanu aghjunghjendu l’unghjule di manera cusì dolce chì v’arrecanu cumpassione.
Veneraghju seguitatu da e so mille arechje , seguitatu da quelli chì portanu e curbelle, quelli chì trascinanu e carrette di saltimbanchi, o carrette di piumacci o di latta, da quelli chì portanu tinelle inchjaccate, da sumere piene cum’è otre, à u passu sciancu, da quelli chì portanu pantaloni, per via di e muche turchine chì sgottanu, fatte da e mosche testarde accumpulate.
O Signore ,fate ch’o venga versu voi cun tutti i sumeri à fiancu.
Fate chì, in pace, l’anghjuli ci portinu ver di fiumicelli pampanuti duve tremanu chjarasge lisce cum’è a pelle di e zitelle, è fate chì ghjimbu in ‘ssu locu d’anime, nantu à e vostre acque divine, sia eiu tale à i sumeri chì spechjeranu a so umile è dolce puvertà à a chjarezza di l’amore eternu.
Livia-Maria Ciccoli
12/02/20
D'appressu à Prière pour aller au Paradis avec les ânes, Francis Jammes.


mardi 11 février 2020

A morte di u cane


In prima c’era un gruppu annantu à a rena
chì fidighjava ùn sò cosa. « Un cane chì crepa ! »
mughjonu i ciucci  « chì vulete ch’ellu sia. »
È l’aghju vistu puvaracciu chì ghjacia.
L’oceanu li lampava a so sciuma addossu
dicia una : “trè ghjorni ch’ellu ùn s’hè mossu
eppuru li parlemu ma ùn apre l’ochji
-u padrone hè marinaru » disse un vechjottu.
Un pilotu affaccatusi in finestra :
« stu cane more d’ùn sente a voce maestra.
Ghjust’à puntu u so batellu entre in portu ;
u padrone hè per ghjunghje, ellu serà mortu .»
Vicinu à a povera bestia sò firmatu
ma cioca ùn trennicava nè corpu nè capu,
stava ochji chjosi, paria morta in terra
u so maestru hè ghjuntu à tempu à a sera,
Vechju anch’ellu, zembu cum’è purtendu a croce,
disse u nome di u so cane in sottuvoce.
È tandu stanca, aprendu i so ochji d’ombra
guardò u so maestru è un’ultima stonda
a bestia hà trennicatu a so povara coda
poi si n’hè morta…

Livia-Maria Ciccoli
10/02/20
D’appressu à La mort  du chien, Victor Hugo




jeudi 6 février 2020

Sì o ma sì

Tutti i m’amichi sò luntanu
u mo core s’hè tramutatu
e vacanze sempre in cità
i mo prugetti sò…caminà
è i m’amori…inventà
Sì o ma sì
sì o ma sì
o ma tù vidissi a mo vita
pienghju cum’è ridu
sì o ma sì
ma u m’avvene ferma grisgiu
u mo core transitu
È u tempu fila cum’è un trenu
vecu a ghjente chì prumena
ma aghju cusì poca scenza
chì s’ellu passa u benestà
ùn li saperaghju parlà
Sì o ma sì
sì o ma sì
o ma tù vidissi a mo vita
pienghju cum’è ridu
sì o ma sì
ma u m’avvene ferma grisgiu
u mo core transitu
U mo core si stà à u caldu
è lasciu passà u ventu
spente sò e mo voglie, in pulvina
è m’addurmentu tranquilla
nè bisbigliu nè sintimentu
Sì o ma sì
sì o ma sì
o ma tù vidissi a mo vita
pienghju cum’è ridu
sì o ma sì
ma u m’avvene ferma grisgiu
u mo core transitu
Sì o ma sì
sì o ma sì
o ma tù vidissi a mo vita
pienghju cum’è ridu
sì o ma sì
ma u m’avvene ferma grisgiu
u mo core transitu
LM Ciccoli
03/02/20
Si maman si, parulle Michel Berger


Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...