samedi 30 mai 2015

Sguardu

 
 
Quandu era zitelluccia
m'imaginava ss'ombre
indiani in caminu
nant'u chjassu d'a guerra.
 
Perchè ùn i vecu più ?
Si seranu intanati
è e frezze è accette
averanu interratu ?
                                                             
Renditemi 'ssu sguardu
quellu d’a zitellina
perchè, pessimu magu
u m’avete arrubbatu ?
 
 06/09/2013
 


U mo paese di muntagna


Cù i so campanili chì frisgianu lu cele
i so vechji pastori è centu caprarelle
mille chjassi fiuriti di sogni è di filette
è tanti forni spenti à l'orlu d'e casette
cù u silenziu pagnu è a nebbia à falà
cù Libecciu chì tira, sentitelu campà
u mo paese di muntagna.


Cù l'ambrata furesta, a castagna siccata
a grate d’una volta, a veghja impruvisata
i so mulini zitti, di ricordu impastati
è di matticciu grisgiu è di ritratti amati
cù l'omu spalluzzatu è u pane à stantà
cù u ventu ghjalatu, sentitelu chjamà
u mo paese di muntagna.


Cù Veranu chì sbuccia è l'acella à u nidu
cù a vita chì s'apre smenticatu l'addiu
cù Marzu fiuritu è a palma intrecciata
è u ricordu fidu d'una lotta passata
cù Maghju chì s'avvene è u fiume chì và
cù u ventu chì gira, sentitelu sperà
u mo paese di muntagna.


Cù u mare d'azuru ch'invita à u ritornu
quandu a bianca calmana avvampa lu cuntornu
quandu l'onda è a petra facenu matrimoniu
da fascià e cunfine d'un pampanutu sognu
quandu u tribbiu ammenta l'aghje d'u suminà
cù Sciroccu chì ride sentitelu cantà
u mo paese di muntagna.



 Adattazione libera di "Le plat pays" di Jacques Brel.

30/05/15

jeudi 28 mai 2015

U mo core caminerà


Ogni notte , in sognu
ti vecu, ti sentu
da tantu sì vivu in me


Pocu impreme u viotu
u spaziu trà di noi
sì venutu è m'abbasta à me 

Tù sia luntanu o vicinu
credu ch'u core sempre camina
ritorni è apri a mo porta
sì quì in lu mo core
u mo core caminerà 

L'amore ci tocca
una volta è dura
à dui u femu ingrandà 

L'amore era quandu
t'amai , risentu
'sse stonde chì sempre seranu

Tù sia luntanu o vicinu
credu ch'u core sempre camina
ritorni è apri a mo porta
sì quì in lu mo core
u mo core caminerà

Sì ghjuntu ùn temu più nunda
sò ch'u mo core  caminerà
seremu per sempre eiu è tù
sì salvu in lu mo core
u mo core caminerà.


Adattazione di "My heart will go on" (parulle : Will Jennings, musica : James Horner).


11/05/13

mardi 26 mai 2015

Preghera


Dumane serà a pace
ind'è tè, dicu di sì
hè sempre stata cusì
u birbu face è disface .

 Mette da cantu a so falce
u destinu è sentu chì
da Bangassù à Banguì
ogni carabina tace.

Al di là d'u to paese
ch'elle ferminu accese
e fiaccule d'a speranza

in ogni nazione in guerra
è ch'ella s'alzi a preghera
di pace è di fratellanza.



dicembre 2013 


lundi 25 mai 2015

Pace



À l'iniziu era a pace a bianca culomba
i ghjochi d'i zitelli e stonde inzuccarate
oghje hè cambiatu tuttu hè fughjitu l'estate
disgraziata cità sott'a l'orrenda bomba.

Si sente in ogni cantu a saetta chì fromba
vecu a mo ghjente offesa e mamme spaventate
circà per a ciucciata u pane eppo u latte
è Falcina ogni ghjornu scavà qualchi tomba.

S'arricorda l'aranciu, s'arricorda l'alivu
d'u benestà passatu è d'un amore vivu
nant'e sponde sacrate di u mare d'azuru.

 S'infiara a Sperenza, spalanchendu a porta
per dì à l'omu mansu, d'un versu sicuru
rivenerà dumane a Pace unancu morta.



23/05/15



Rosa



Rosa ciotta e mani in u bacile d'acqua per dàssi una rinfriscata in faccia. A pelle ùn hè più quella liscia di i so vint'anni allora à l'arrizzà hà sempre qualchi piegu sottu à l'ochji, moltu più quandu u sonnu hè statu tribbulatu da i penseri ch'elli anu quelli ch'ùn ponu pagà u pighjone à data fissa, o dà à manghjà à i figlioli. Una pettinata, duie trecce fatte à a lesta, un sguardu in u picculu spechju appiccatu à u muru ed eccula pronta à sorte. Sdighjunu micca, hà amparatu à fà senza. Simai buscherà una mela ind'è u mercante. Esce di casa senza chjode à chjave, hè rotta a serratura è Rocher, u pruprietariu, trica à riparà. Falà in furia per e scale di paura di scuntràlu è d'avè torna da dà e sempiterne spiegazioni nantu à i so prublemi di solli.

U fondu di l'aria hè ghjalatellu in ssa fine di maghju è a lana ch'ella porta nantu à e spalle para pocu d'u freddu. A Piazza d'a Madeleine si disceta cun u rimore di i carrizzini chì ghjunghjenu è e voci di i mercanti di frutti, di legumi, di fiori... Ci hè un zitellu in camisgia è pantaloni strappati chì vende u giurnale, mughja e nutizie d'u ghjornu ma Rosa ùn stà à sente. Oramai hè per scuntrà quellu chì serà forse u so patrone, Hans, un riccu Svizzeru ch'hà apertu un magazinu di cicculate à trè passi di induve ella stà. Cerca una donna per aiutàlu, c'era l'affissu nantu à a vitrina. Rosa s'arricorda dinù d'a giuvanetta chì leghjia l'annunziu allora s'hè alzata di bon'ora per esse sicura di ghjunghje a prima in magazinu.

Ghjorni passati, quandu chì Rosa caminava davanti à u magazinu, Hans l'avia surrisu, allora s'imagineghja affari :"forse hè innamuratu di me...forse m'hà da spusà". Diciuleghja sola a corcia Rosa, sugnendu chì à mumenti averà cullane, anelli da ùn sapènne chì fà, cappelli à piume cum'è e donne chì vanu à spassu a dumenica, una casa in Cassis cun chjarasgi è mimosà in giru è soprattuttu, n'averà finitu cun ssa vita pessima è ssu maritu mai affattu sbriacatu a matina d'e cotte d'a sera. Ùn hè micca stata sempre povara Rosa: trè anni in daretu s'avia vintu unepochi di franchi fendu a balia ind'è i Wilson, un coppiu d'e Curnuaglie. U latte l'anu sempre avutu bonu e donne d'a famiglia è cum'è e cucine, a surella è a mamma nanzu à elle, avia decisu di fànne cummerciu. Chì crepacore tandu d'avè da lascià à a zia u so geninu appena spuppatu per dà à sughje à u ciucciu d'un'altra. Eppo u tempu guarisce di tuttu è s'accumoda omu ancu d'a spiccanza. Rosa s'era fatta una ragiò è sapia chì cun ssi solli avia da pudè suvvene à i bisogni d'u so ciucciu, denduli appena di pane ogni ghjornu. Ma era senza cuntà nantu à e furlane d'u destinu : Wilson fubbe tombu da ladri, a moglie si ne vultò in e lande inglese è Rosa in a so casa senza focu nè fiara.

Persa in e so pensate ùn s'avvede mancu ch'hè ghjunta davanti à u magazinu. Dà un'uchjata attraversu a vitrina. Ricunnosce in u fondu a donna chì leghjia l'annunziu à tempu à ella, quella giuvanotta...Si mette un scurzale, Hans li passa accantu carizzenduli u collu. Ssa manu dulcezza chì carezza a pelle dolce d'a zitella strappa u core di Rosa, mandendu in listessu tempu à caternu i so sogni d'avvenire giucondu : addiu cullane, vestiti in stofa cara, anelli è case. Addiu benestà.
Rosa parte currioni.Piazza d'a Madeleine, quand'ella passa, e fiuriste guardanu u so visu sfattu ; u zitellu vende sempre i so giurnali, mughjendu à chì vole sente : "Cosette hè orfagna, Hugo hè mortu"...

 
03/03/14

A muntagna è u fiume


El monte y el río
En mi patria hay un monte.
En mi patria hay un río.
Ven conmigo.
 
 
La noche al monte sube.
El hambre baja al río.
Ven conmigo.
 
 
Quiénes son los que sufren?
No sé, pero son míos.
Ven conmigo.
 
 
No sé, pero me llaman
y me dicen «Sufrimos».
Ven conmigo.
 
 
Y me dicen: «Tu pueblo,
tu pueblo desdichado,
entre el monte y el río,
  
con hambre y con dolores,
no quiere luchar solo,
te está esperando, amigo».
 
 
Oh tú, la que yo amo,
pequeña, grano rojo
de trigo,
será dura la lucha,
la vida será dura,
pero vendrás conmigo.
 
Pablo NERUDA
 
***
A muntagna è u fiume
 
In paese meiu ci hè una muntagna
In paese meiu ci corre un fiume
 Veni incù me
 
A notte atteppa pè a muntagna
A fame fala versu u fiume
 Veni incù me
 
'sse ghjente chì soffrenu quale sò ?
Ùn a sò, eppuru sò i mei
 Veni incù me
 
Ùn a sò ma mi chjamanu dicendu :"Suffrimu".
 Veni incù me
 
Mi dicenu : "U to populu, u to populu, marturiatu da a muntagna à u fiume,
chì pate fame è guai, ùn vole lottà solu
è ti chere aiutu o amicu".
 
O tù a mo amata, a mo ciuccia, a mo biada 
a lotta serà dura è dura serà a vita
ma venerai incù me.
 
06/04/13

Prima matina









Ci sò di i ghjorni ch'omu vuleria spenserati, luntanu da e preoccupazioni cutidiane, da i capatoghji à u travagliu; m'era arrizzata cun sta brama di gode una matinata di pace, appressu tuttu e vacanze sò fatte per quessa. Dopu à u bagnu, capelli sciolti, andai in cucina induve allusingava digià l'odore di u caffè. Nisuna voglia di pane nè di cunfittura, c'eranu i canistrelli fatti da me secondu una sosula di mamma. Per cambià , avia servutu a mo bivenda in una tazzina regalatami da una zia aiaccina, micca tantu per l'affezzione ch'o purtava à ssa zia ma a tazzina, pinta à fiori, purtavava appena d'allegria à ssu sdighjunu di donna sola.

Da induve m'era messa à pusà, vidia a campagna svegliàssi, i merli è i culombi saltichjà in cerca d'un qualcusella da spizzicà.
L'ordinatore, u m'avia lasciatu spentu : Facebook è i mails pudianu aspettà chì ciò chì m'interessava in ssu mumentu precisu era a visione d'u sole chì sparghjia i so raggi, di i fiori chì s'aprianu, di l'erba intinta di guazza è crisciuta miraculi per via di l'acquate di e settimane scorse...
Ùn avia propiu nunda altru da fà, da pensà, solu prufittà di sse stonde di pace prufonda, troppu scarse in u mondu d'oghje, cun i mo canistrelli è u mo caffè.

Un mumentu di felicità tene certe volte à pochi affari.





01/03/14



T'arricordi ?


T'arricordi ?

Un ghjornu simu diventati amichi...Calati c'eramu nantu à 'ssu bancu verde per sparte u deliziu di quattr'ore, pane è cicculata. M'avia persu una pezza di dece franchi è tù chì passavi m'aiutasti à circàlla.Ùn l'aghju mai ritrova quella pezza ma 'ssu ghjornu precisu aghju vintu qualcosa di più preziosu chè tutta a robba di solli: a to amicizia !
Emu fattu cunniscenza, cun e nostre parulle di zitelli d'ondeci anni. L'ai tale prufessore à u cullegiu ? Quale hè u to nome, a to casata ? Di chì paese sì ?
Aé! Mi dicerete ! È ch'hè turnata ss'amicizia nata nantu à un bancu ghjalatu, cun un filu di ferru spinatu propiu davanti à l'ochji ?

È allora ? Dipoi quandu e circunstenze, u locu induv'ella nasce una persona o un sentimentu averianu da decide di u so avvene ? D'accordu, Jean-Baptiste G., persunagiu principale d'u rumanzu Le Parfum, di Patrick Süskind, natu ch'ellu era nantu à un mercatu, à mezzu à a rumenzula è a puzza di pesciu marciu, hè diventatu un criminale chì tumbava e donne da pigliàlli u so odore ! Casu stremu bella sicura, è fizzione; ma per rivene à 'ssu paragone, a nostra amicizia ùn hà cunnisciutu nè ghjalume nè zingate di spine. Innò !
S'assumiglia à 'ssi fiori veranili. Prufumata è culurita. L'emu annacquata d'un licore chì sà di risa franca, di spartera, di fraiutu, d'anniversarii è di veghje cumune...

Da fàlla ingrandà ! È sò trent'anni oghje !!
24/05/15

Dumane


 
Dumane veneraghju

à pichjà à a porta

cum'è eri, sai

quandu ti purtava u to giurnale.

 
È tù m'aspettavi

cun un basgiu è un caffè

daretu à a to porta di legnu

ch'u sole riscaldava.

 
Di cosa parlavamu ?

 
Di a vita, d'u tempu, d'a ghjente

certe volte ùn parlavamu micca.

 
Mi ne pentu.

 
Dumane lucerà u sole

canteranu l'acelli

veneraghju à pichjà ;

u marmaru hè silenziu

sì andatu...

 


Ferraghju 2012 


 

Core in esiliu

Perchè mi seguitate sinu à l’esiliu amaru ?
u mo core ùn hè rusta, a passione si stanca
chì valenu e parulle quandu l’amore manca
chì valenu i diamanti, i campi di denaru ?

Contru à lu vostru pettu ùn trovu più riparu
è chjode vogliu u libru di ‘ssa storia scianca
ùn seremu più dui à pusà nant’a panca
cum’è quandu eiu è voi ci teniamu caru.

Ùn hè luntanu u tempu chì l’amore chjamava
sempre à u vostru latu i mo ghjorni passava
di mele eranu l’ore è dolci li mumenti.

Po vense u tempurale è e crudele acquate
ch’anneganu l’anelli, i fiori d’e spusate
lampendu e saiette nantu à i sentimenti.

       12/05/15                

A zitelluccia è i fulminanti


 
A neve falava zeppa dipoi a matina. Era l'attrachjata. Facia un freddu chì si siccava…S'avvicinava a sera, l'ultima di l'annata. À mezu à e sbuffulate di ventu, una ciuccia caminava, transita di freddu. Ùn avia nunda per copresi u capu è viaghjava scalza. Era surtita di casa a matina cun ciavatte troppu grande ch'ella s'avia persu mentre ella curria per schivà una fila di vitture ; eppuru l'avia cerche, passate e vitture, ma un zitellacciu si n'avia chjappu una, è l'altra per disgrazia era stata inciaccata.
 
In u so scurzale, tenia i fulminanti ch'ella vendia. N'avia un pacchettu in manu. Ma in 'ssa vigilia di Capu d'annu, ognunu era occupatu à i s'affari è nimu facia casu à a povara ciuccia. A ghjurnata stava per compiesi è fulminanti ùn si ne vendia. Secca di freddu è famita, vagava di carrughju in carrughju. I stracci* s'appalluttulavanu nantu à i so capelli biondi. E finestre eranu illuminate è d'ogni casa escia un deliziosu odore d'arristitu.
Era a vigilia di Capu d'annu, eccu à ciò ch'ella pensava.
Dopu à avè prupostu, in vanu, un ultimu pacchettu, a zitelluccia stanca si pientò in un picculu cantu frà mezu à duie case. Si calò in terra, tirendu versu ella i so peducci cutrati : trimava di freddu, di più in più, ma ùn pudia rientre in casa soia, chì s'ella turnava senza mancu un sollu in stacca, u so babbu s'avia da mette in collera.
 
E so manucce eranu transite : "m'accenderaghju un fulminante per scaldà mi e dite , unu solu..." È cusì fece. O chì dilettu ! Li si paria di truvà si davanti à un camminu...Stinzò i so pedi da riscaldà li ma a fiaccula si spense, è u camminu smarì.
Strufinò un altru fulminante. A so luce si pruiettava nantu à u muru diventatu tralucente è si vidia, daretu, a tavula pronta per a cena : nantu à a bianca tuvaglia, lucicavanu piatti in purzellana è un'oca arristita fumicava. A bestia, cun cultellu è furcina ficcati in lu spinu, si mosse per vene sinu à a zitelluccia.
Eppo più nunda : a fiaccula, per a siconda volta, s'era spenta.
Strufinò un terzu fulminante è si ritruvò vicinu à un pinu di Natale cun mille candele accese, di tutti i culori. À e verde ghjembe eranu appiccate centu maraviglie. A zitelluccia volse piglià ne una ma u fulminante si spense. L'alburu si ne cullò ver di u celu induve e candele diventonu stelle : una s'era staccata è rifalava versu à a Terra, lascendu daretu à ella una striscia di focu.
 
"Qualchissia s'hà da more" disse a zitelluccia. A so caccara , a sola persona ad avè la tenuta cara è morta pocu tempu nanzu, l'avia dettu chì quandu si vidia una stella filucente, qualchissia avia da cullà in Paradisu.
Accese un fulminante : era apparsa a caccara à mezu à un splendore. "O Mammò ! Quandu a fiaccula serà spenta, ti n'anderai cum'è u camminu, l'oca è u pinu...Stàtti cun mè, m'arricumandu, o allora portami cun tè !"
È da pudè vede torna appena a so caccara, accese un fulminante eppo un altru : fruzò u pacchettu sanu.
A vechjetta pigliò a zitelluccia in collu per purtà la in altu, induve ùn ci hè più nè fame nè freddu nè dulore, in casa di Diu.
Un lindumane, i passanti truvonu a ciuccia in u so scornu : i so buccelli rossi, paria ch'ella surridissi.
Era morte di freddu a notte di Capu d'annu, 'ssa notte ch'avia purtatu à d'altri tante gioie è piacè. In a so manu sticchita, u restu brusgiatu d'un pacchettu di fulminanti.
"Chì scimizia !" disse unu "ma di crede chì i fulminanti l'avessinu da riscaldà !!!" Di vede a ciuccia morta, à certi li scapponu e lacrime.
 
Hè ch'ùn sapianu tutte e belle cose ch'avia vistu a zitella durante a notte di Capu d'annu...è chì s'ella avia suffertu, era oramai cun a so caccara, à gode una dolce felicità.
 
*Fioccu di neve. 
 
 21/12/13
 
 
 
D'appressu à La Petite Fille aux allumettes (Den Lille Pige Med Svovlstikkerne in danese) scrittu da Hans Christian Andersen.

Passi

Mille passi in a rena
u ventu l'hà spulati
Mille passi in a neve
u sole l'hà sguassati
Trè passi à u to latu
in core à me sò firmati.
 
 
28/10/13

Era un trenu

Era un trenu cum'è l'altri
Vagoni nantu à e raglie
Ùn andava ver di u sole
a rena u mare i curalli

Era un trenu cum'è l'altri
Di mercanzia chjamatu
Eppuru nun traspurtava
Nè granu biondu nè latte
Ma cristiani

Era un trenu chì un ghjornu
Nantu à una pessima strada
Si purtò à u spirà
Anna Sarah è Rebecca

Era un trenu ùn vi scurdate
Chì l'anu vistu passà
I tiglioli di Buema
Ne tremanu sempre avà

Era un trenu, è cagione
Oghje di u mo puema
Chjamanu sempre da quallà
Anna Sarah è Rebecca.

07/11/13
 
 

dimanche 24 mai 2015

Luka


Mi chjamu Luka
Campu à u secondu pianu
Stò ghjustu sopra à tè
Ci simu scuntrati eri mane
 
Sì tù senti un rimore stranu
In la notte, un mughju luntanu
Per piacè ùn dumandà (x2)
Ùn mi dumandà cosa era...
 
Serà chì sò sgalabatu
Tuttu mi scappa d'e mani
Serà perchè chì sò scemu
Eppuru nun facciu lu fieru
 
Pichjanu da fatti pienghje
Tù nun ti sai difende
Voli solu avè a pace (x3)
 
Sò bè ùn t'inchietà
Sò torna incettatu in a porta
Hè cusì ch'o rispunderaghju
Sì tù dumandi ma ùn ti fidà
Vuleria esse tranquillu
Nunda di rottu nunda di scialbatu
 
Ùn mi dumandà cume sò (x3)
 
Mi chjamu Luka
Campu à u secondu pianu
Stò ghjustu sopra à tè
Ci simu scuntrati erimane
 
Sì tù senti un rimore stranu
In la notte, un mughju luntanu
Per piacè ùn dumandà (x2)
Ùn mi dumandà cosa era
 
Pichjanu da fàtti pienghje
Tù nun ti sai difende
Voli solu avè a pace (x3)
 
09/05/13
***
 
My name is Luka
 I live on the second floor
I live upstairs from you
Yes, I think you've seen me before

If you hear something late at night
Some kind of trouble, some kind of fight
Just don't ask me what it was (x3)
 
I think it's 'cause I'm clumsy
I try not to talk too loud
Maybe it's because I'm crazy
I try not to act too proud

They only hit until you cry
 After that you don't ask why
You just don't argue anymore (x3)
 

Yes, I think I'm okay
I walked into the door again
If you ask that's what I'll say
And it's not your business anyway

I guess I'd like to be alone
With nothing broken, nothing thrown
Just don't ask me how I am ( x3)

My name is Luka
I live on the second floor
I live upstairs from you
Yes, I think you've seen me before

If you hear something late at night
Some kind of trouble, some kind of fight
Just don't ask me what it was (x3)
 
They only hit until you cry
After that you don't ask why
You just don't argue anymore (x3)
 
                                                               
                                                                        Suzanne Vega


 
 
 Canzona per a zitellina marturiata...
 
 

Ricordi d'Ellenìa

T’avveni ?

L’azuru ci cuntava e fole d’Iunia. E bianche culonne, vistiche d’un tempu d’eroi, si rispechjavanu à l’infinitu .
Curonna d’alloru nantu à e mo chjome d’ebanu, longa rodda immaculata, caminava in quelle strette culore di sciuma tale una vestale antica ; à e finestre, sventulavanu lenzoli gialli è rossi, gonfi cum’è vele in partenza. U trattu marinu, carcu di sogni è di sperenze, carizzava a mo pelle.
Tavulini fiuriti,  curbelle d’uva è d’aranci, amandulata, s'appruntavanu i prumessi sposi . L’allegria era dapertuttu : in u sonu d’u viulinu, a risa di i zitelli, u dolce muscheghju di vinu è di frutti maturi chì si sparghjia in l’aria veranile…

O Ellenìa ! Veculu è stantu ! Gemma d’incantu ! Madreperla persa in l’immensità turchina ! Contalu à me, ch’ùn sò più dì, ssu tempu amatu…


 
 
 10/05/15

Paese...

Quandu a memoria ammenta e più sebiate stonde
rivecu un paisucciu in pannu veranile
viole annannate da l'alitu d'aprile
un muscu fiuritu ch'intornu si diffonde.

Laudanu u veranu e muse vagabonde
cantanu sin'à sera i zitelli in curtile
è centu campanelle in giru à u casgile
corre a felicità nant'à l'amate sponde.

Duve voca u ricordu u core s'incammina
in l'inchjostru d'amore intinghje la so mina
da impennà per tè u più dolce filaru.

Si disceta l'archettu è sona a mandulina
perchè circalla altrò quandu l'aghju vicina
a gioia di campà in un paese caru.

14/01/14

vendredi 22 mai 2015

Luis


Facia più d'un quartu d'ora chì u turistu girava intornu à a patecca, mugugnulendu. D'apressu à ciò ch'o capia, rimpruverava à i Corsi d'esse baulli, è chì e patecche ci vulia à vende le à fette cum'è in Italia, per ragione di cumudità. Ch’imbecile stu tippu ! Micca perchè chì si ghjucava a risa di noi, ma perchè ch'avia a ragiò. È chì da quellu ghjornu, Ghjacumu, u patrone, mi fece taglià sistematicamente tutte e patecche chè no mettiamu in vendita. Pocu m’impremia. U travagliu ùn mi facia paura. Apressu tuttu, bastava ch'ella caschessi a mo paga ogni fine di mese. Quell'annu, Ghjacumu m'avia campu mettendu a climatisazione in u magazinu. Ci vole à dì chì in piena sciappittana,  a timperatura spassava i quaranta gradi.

 U mo tempu si ne passava scusgiuratu, à aspettà i clienti , quella vechjetta ch'avia da cumprà e grane per u misgiu o un chilò di prasche; quellu zitellettu in cerca d'una barra di cicculata o di qualchi bumbò...Da duie ore à quattru, u paese era addurmintatu sottu à e vampate di l'estate è cun l'accunsentu di Ghjacumu, mi n'andava à u caffè in faccia. C'era l'impiecatu chì mi piacia è li piacia ancu à ellu. Ùn s'era mai passatu nunda trà noi ma m'accunsentia d'andà à pruvà a mo seduzzione, cusì, per ghjocu. Mi tenia cumpagnia mentre fidighjava u canale musicale à a televisiò.

 U mercuri era ghjornu speziale è u spettaculu si passava fora : tandu ci mettiamu in postu daretu à a finestra chì dava nantu à a strada è guardavamu à Luis passà. Tutti i santi mercuri, quellu Luis, un Spagnolu d'una cinquantine d'anni, si mettia duie o trè veste, un cappellu , i so scarponi è cullava in cima di a cullina, purtendusi appiccollu un saccu pienu di petre. Tutti dicianu ch'ellu facia penitenza, ch'avia tombu un omu di manera assai bestiale è ch'ellu circava à purgà i so peccati.

 Di Luis ùn si sapia tant'affari, solu ch'ellu era ghjuntu in paese in u 1982, l'annu di a mo nascita. Ùn si mischiava micca à a vita paisana, mancu per u ripastu di Natale quandu tutti ci aduniamu in caffè per sparte caprettu è figatellu. À a barriera d'a lingua, s'aghjunghjia quella di i secreti. Ghjè chì certi s'eranu messi in capu chì Luis campava da rimitu perchè chì si rimpruverava qualcosa. È andate voi à spiecà à a ghjente chjuccuta chì certi ponu sceglie un modu di campà sfarente senza ch'ella ci sia à quessa una ragiò particulare. In tutti i casi, nimu ricircava a cumpagnia di Luis. U vidia eiu ognitantu in magazinu, ma per fà cum'è tutti, li mandava un semplice bonghjornu, più in segnu di curtesia chè d'amicizia d'altronde.


Mercuri u 7 d'agostu di u 2002


U caffè era disertu è mi stunava di l'assenza di Vittoriu, quellu chì servia. À un tavulinu s'era calatu Cristofanu, u figliulinu di Rosa, a mo cumare è patrona d'u locu. Si ghjucava cun una vitturuccia, imitendu cun a bocca u rimore d'u mutore.

 Sì solu u mo ciucciu ?

 Ié. Mammone hè cullata in casa à circà ùn sò cosa. Peccatu, perchè chì vulia una granatina...

Sì tù un voli chè quessa, ti possu serve.

Pigliai a buttiglia di Mattei nantu à u parastagiu è li ne lampai in un bichjeru cun appena d'acqua. Cuntinuava à ghjucà tuttu biendu. Missi a mo manu nantu à a vitturuccia per fàlla piantà.

Serà megliu chè tù bei prima, dopu ghjucherai. D'accordu ?

 U zitellucciu, benchì offesu da a mo rimarca, fece di sì cun u capu.

Sai chì oghje aghju vint'anni ?

 Vint'anni ?Ai da festighjà u to anniversariu cun i to parenti ?

Cun a mo mamma.

È u to babbu ?

U mo babbu...ùn lu cunnoscu.

 Ùn cunnosci micca u to babbu ?Hè tristu l'affare. Ma cumu pò accade ?


 U bichjeru li scappò quasi d'e mani; sburlava l'ochji cum'è s'ellu avia in faccia à ellu qualchi persunagiu sopranaturale.

Sò cose di grandi chè tù ùn poi capisce. Ma ti spiecheraghju un ghjornu. Intantu, prumettimi d'ùn frasturnàtti cun què.

 D'accordu, ma mi poi cuntà a fola di i sette maghi ?

Cristofanu vense nantu à e mo dinochje. Mi ne ridia d'a striscia rossa lasciata da a granatina sopra à e so labbre.

 Sì tù voli...

C'era una volta un principe...

Ùn avia ancu cuminciatu a storia chì u zitellucciu penciulava digià. 

O Lucì !Felice anniversariu !

 Senza ch'o l'avessi intesu, Vittoriu era entrutu in caffè; si tenia vicinu à me, in manu un sacchittellu rossu cun nantu l'iniziali d'un magazinu di panni bastiacciu, u mo preferitu. Stallai à Cristofanu tuttu insunnulitu nantu à u picculu soffà è pigliai u pacchettu ch'ellu mi tendia Vittoriu.

 Ùn mi dì micca chì ghjè u vestitu in seta ch'o t'aghju mustratu in a vitrina !!


Da a gioia, mi lampai à u so collu. Quellu ùn si fece pregà per stringhjemi forte, d'una manera più chè amichevule. U zitellucciu avia apertu l'ochji è ci fidighjava. Cunfusa, feci un passu in daretu. 

Ti ringraziu ma mi tocca à sorte per circà à Luis : ùn s'hè vistu oghje...ci hè qualcosa ch'ùn và...à dopu...

Aspetta ! Ti compru un vestitu for di prezzu è cosa aghju in ringraziamentu : ti ne vai appressu à st'andaccianu !!

Allora ci vole ch'o ti stia sottumessa perchì chì m'ai fattu un rigalu ?Ma cosa credi ? Ùn aghju bisognu di i to solli, u mi possu cumprà da per me u vestitu.

Eppo tè! Un lu vogliu più !

O s'ella ùn fussi !! Campa chì c'era u zitellu osinnò u l'averia scialbatu in faccia u so sacchittacciu !! Ma per ùn mustrà cattivi esempii mi cuntentai di lasciàllu nantu à u zingu.

Rossa imbacarata, era surtita d'u caffè cum'è una saetta. Troppu emuzioni mischiate : a dulcezza d'u ciucciu, a lita cun Vittoriu, l'orgogliu di quellu ch'avia sempre tenutu cum'è un fratellu...

E lacrime mi scappavanu guasi è per smenticà 'ssa baruffa, m'era venuta un'idea : circà à Luis, è per cumincià, falà sinu à e Mure, induve ellu stava.


Qualcosa mi chjamava quaghjò.


E Mure.Un locu scantatu, di sottu strada, cun u so casgile abbandunatu, i so chjarasgi, a so volta d’alburoni frunduti da parà ogni calmana. Era sempre quì ch’o venia quandu risentia u bisognu di dumà una zerga. Tuttu ci respirava a pace : l’acqualime d’u gaglinu, u chjuchjulà di l’acelli. M’era lasciata purtà da una dolce fantasia, un sognu svegliatu, quellu ch’o facia da chjuca quandu imaginava l'immensa furesta pupulata di mille essari fantastichi, elfi o fulletti ch'elli sianu chjamati, chì mi spiavanu da nentru à un troncu d’alburu o piatti sottu à e fronde.

Durò pocu ‘ssu mumentu. À l’impruvisu fubbi suspresa da a visione d’un corpu stracquatu daretu à un sepalu.

I mo ochji ùn si sbagliavanu. Era Luis, longutiratu. Forse feritu ? O puru mortu ? M'avvicinai cun angoscia è paura mischiate :« O Luis ! O Luis ! »

Si girò ver di me fendumi segnu cun a manu d’avvicinà torna. Paria debbule assai. L’incrusciai u fronte, per furtuna mi purtava sempre cun me una buttigliella d’acqua minerale. Missi a mo bisaccia sottu à u so capu da fàlli un cuscinu.Ùn avia più forze, nè per movesi nemmancu per parlà. Chì l’era accadutu ? Quessa ùn si saperà mai chì e sole parulle ch’ellu disse tandu funu per rivelàmmi un secretu: u secretu di vint’anni di vita.

Cinque parulle, prima di chjode l’ochji per sempre, cun u so pocu fiatu è un palesu à fior di labbre: « Mi hija…mi hija… figliola…»

Eccu ! ‘ssa carica, ‘ssu saccu di petre infine cappiatu in terra !!

Ùn risintii nunda. Era d’un tempu digià ch’o l’avia capita : un’affezzione particulare per ellu l’avia sempre avuta, eppo quella strana sumiglia, rimarcata da tutti…

À quale tuccava oramai à purtàllu 'ssu secretu ? À me ? Mancu pensàlla ! Subitu appena turnata in casa, cuntai a storia di Luis -turnata meia- à Vittoriu. 

U tempu persu ùn si richjappa mai ed era scunsulata davveru,ma Luis avia da pudè attippà per e cullette d’u paradisu senza più quella soma ch’ellu avia trascinatu anni è anni.

 Solu chè di pensàcci s'appaciò u mo core .



Estate 2013

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...