vendredi 19 juin 2020

Natu in 17 in Leidenstadt


S’era natu in 17 in Leidenstadt
Nantu à ruvine insanguinate
Seria statu un bravu o un peghju cristianu
S’era statu Allemanu

Di tante inghjulie è ignuranza a vita avvinta
È di rivincita nutrita
Seria statu ss’imprubabile cuscenza
Pientu à mezu à a surgente

S’era ingrandatu in i docklands in Belfast
Sullatu di fede o di casta
Averia avutu a forza à i mei oppostu
Di tradisce, apre una porta ?

S’era nata bianca è ricca in Johannesburg
Trà u pudere è a paura
Averia intesu ‘ssi mughji in lu ventu ?
Soffiu di cambiamentu

Ciò chè n’avemu in corpu ùn saperemu mai
Daretu à l’apparenze piatti
U stintu d’un vigliaccu o di un curagiosu
U peghju o u megliore
Seriamu i resistenti o muntoni di una banda
Sì a vita ci dumanda ?

S’era natu in 17 in Leidenstadt
Nantu à ruvine insanguinate
Seria statu un bravu o un peghju cristianu
S’era statu Allemanu

Finchè no campemu eiu è tù chè no siamu franchi
D’avè à sceglie un campu

19/06/2020

D’appressu à Né en 17 à Leidenstadt, parulle Jean-Jacques Goldman, Michael Jones





mardi 16 juin 2020

MANU


Manu entri ind’è tè
È asciuva ‘ssu pientu
Hà da chjode u caffè
È annerbi a ghjente

A to vesta in coghju
Ùn ti franca d’a pena
Ùn ne trovi appoghju
È fermi solu à cena

L’inchjostru d’e to bracce
A to cultella in stacca
Piattanu cusì male
‘ssu core chì si lagna

Manu datti rimenu
Ùn ti taglià e vene
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Eramu accumpagnati
Tù solu cum’è un cane
Mughjavi i to peccati
L’ochji sempre à funtane

Ai scontru ‘ssa donna
Bella cum’è un sognu
Anghjulu o demoniu
À visu di Madonna

Ai fattu à a lesta
Per dalli u to core
Ma u soiu hè di petra
Chjosu ad ogni amore

Manu datti rimenu
A me mi faci pena
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Noi chì simu lupi
Fatti per rundighjà
Una vita di coppiu
Ùn ci pò cuntentà

Dipoi tantu tempu
Simu figli è fieri
Tù cun ella sì sempre
Trà pena è addisperu

Manu a libertà
Hè spessu campà solu
Nè rilogiu à guardà
Nè basgiu troppu frollu

Manu datti rimenu
Odialla ùn vale a pena
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Ùn ti tene più caru
Manu è tù a sai
Ùn pò truvà riparu
In bracce d’un appasciu

Quandu apri u to core
S’ella ti gira e spalle
Ricusendu u t’amore
Cum’è a vera farfalla

Dilli chì ti dispiace
Ti serai sbagliatu
Di strada o d’andatu
È truverai a pace

Manu datti rimenu
Ùn ti taglià e vene
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Manu datti rimenu
Odialla ùn vale a pena
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Manu datti rimenu
A me mi faci pena
Una zitella andata
Sò amichi turnati

Manu datti rimenu…

D’appressu à Manu, parulle Renaud Séchan.

16/06/2020

Cum’ellu a face spessu in e so canzoni Renaud parla di ellu à a terza persona.
Manu hè dunque ellu (Manuel hè u so terzu nome) ch’avia cunnisciutu à l’epica una pena di core.



samedi 13 juin 2020

I bumbò


V’aghju purtatu ‘ssi bumbò
Chì i fiori morenu prestu
È sò cusì boni i bumbò
Bench’un fiore sia più bellu
Soprattuttu prontu à sbuccià

Ma v’aghju purtatu bumbò
Spergu chì anderemu à spassu
Chì a vostra mamma sterà bassa 
Guarderemu i treni passà
À ott’ore turnemu in casa
Chì bellu ghjornu di stagione

V’aghju purtatu ‘ssi bumbò
Sì vo sapessite a gioia
D’avè vi cun me a braccetta
Certi guardanu in catarochju
D’altri facenu e so risette

U mondu hè pienu di sgaiuffi
V’aghju purtatu ‘ssi bumbò
Sicura Anghjulina hè menu ricca
Hè menu bella a possu dì
È Anghjulina hè capellirossa
Crudela porta di prigiò
Custì avete a ragiò

V’aghju purtatu ‘ssi bumbò
Ed eccuci nantu à a Piazza
U chioschu sona Mozart
Ditemi serà un azardu
Di vede u vostru amicu Antò ?

Sì vo vulete mi ne vò
Avia purtatu ‘ssi bumbò
...
Ma bonghjornu o Anghjulina
V’aghju purtatu ‘ssi bumbò
Chì i fiori morenu prestu
È sò cusì boni i bumbò
Bench’un fiore sia più bellu…

05/05/2020

D’appressu à Les bonbons (parulle Jacques Brel)


Storia d'un omu ingennu è versatile influenzevule da l'avisu di e donne.
Ricusatu da a prima donna di a canzone, volta versu Anghjulina ch'ellu avia purtantu criticatu cun 'ssa donna.





dimanche 7 juin 2020

Brama


à F.

Ùn fussi ch’una stonda
Pusà vicinu à tè
Fà di ogni seconda
Una stonda piacè
Ramintà lugliu scorsu
Intorn’à ‘ssu caffè           

Ùn fussi ch’un mumentu
Ritruvà lu to sguardu
Cusì dolce è clemente
In core à me stampatu
Una chjama impruvisa
Ùn ci hè più bellu azardu

Ùn fussi ch’una cria
Cuntemplà le to mani
In giru à ‘ssa tazzina
Mazzulu di veranu
È da tandu turnate
A mo vita u mo fiatu

Rivede u to surrisu
Notte è ghjornu ci pensu
U mo fiore d'alisu
Culombu à celu immensu
E to labbre seranu
Tandu u mo paradisu.

08/03/2020





Ci sì tù

Ch'è no ci trovimu soli
Ci sì tù ci sì tù
Chì ci annanni è ci cunsoli
Ci sì tù ci sì tù
Ancu tutta una nuttata
Cun a voce inzuccarata
È le to mani di fata
Ci sì tù o Mà

Venghinu venti è friddure
Ci sì tù ci sì tù
Malanni angosce o paure
Ci sì tù ci sì tù
Sempre cù lu tremu addossu
Lesta à porghjeci succorsu
Per fà smarì ogni morsu
Ci sì tù o Mà

Stella ùn avemu chè una
È sì tù è sì tù
Ùn hà prezzu sta furtuna
È sì tù è sì tù
Celu foscu o celu chjaru
Quella ch'o tenimu caru
Ùn hà indocu lu so paru
È sì tù o Mà

Sta canzona ch'o cantemu
Hè per tè hè per tè
Cun affettu a ti demu
Hè per tè hè per tè
Pè lu to bè li to asgi
Scoppa in mazzuli di raggi
È di centumila basgi
Hè per tè o Mà


Ghjuvanteramu Rocchi

https://www.youtube.com/watch?v=IwoCu6-oZ9M



samedi 6 juin 2020

Strani frutti




L'alburi di quì danu un fruttu di strana apparenza
Sangue nant'e so radiche, sangue in a frundulanza
Corpi negri mangananu in l'alitu di u Sudu
Stranu fruttu appesu à e rambelle di u piobbu

Imaghjina pasturale di u Sudu valentu
Un omu bocchitortu cun l'ochji di u spaventu
Dolce è frescu prufume di magnolià sbucciata
È l'odore impruvisu di a carne brusgiata

Quì ci hè un fruttu chì l'acellu pizzicherà
Chì a pioggia annacquerà, chì u ventu liccherà
Chì u sole infracicherà, chì l'arburu ferà cascà
Quì ci hè una racolta amara...

19/11/13

STRANGE FRUIT

Southern trees bear a strange fruit
Blood on the leaves and blood at the root
Black bodies swingin' in the Southern breeze
Strange fruit hangin' from the poplar trees

Pastoral scene of the gallant South
The bulgin' eyes and the twisted mouth
Scent of magnolias sweet and fresh
Then the sudden smell of burnin' flesh

Here is a fruit for the crows to pluck
For the rain to gather, for the wind to suck
For the sun to rot, for the tree to drop
Here is a strange and bitter crop.

WIGGINS, DWAYNE P./PEARL, MAURICE/ALLAN, LEWIS










Durante a prima metà di u 20u seculu, in i Stati di u sudu di l'America, i Negri eranu vittime di linciaghji (più di 5000 morti trà 1882 et 1968).
Mutilati, impiccati, staffilati o brusgiati davanti à una folla impassibile, u so unicu tortu era d'esse nati negri nantu à e terre di un'America razzista.
I corpi marturiati eranu cunsiderati cum'è troffei chì certi ritrattavanu per avè li in i so albumi persunali.


U linciaghju di Thomas Shipp è Abram Smith, 7 d'agostu di u 1930 in Marion, Indiana.


STRANGE FRUIT scrittu da Lewis Allan (1937) è cantatu da Billie Holiday hè un famosu requisitoriu (forse u più famosu) contru à st'orenda pratica.

***

Avia cridutu chi dopu à a pandemia di Coronavirus u mondu avessi da cambià...
Per disgrazia certe idee, certe mentalità ùn anu cambiatu :u razzismu hè cum'è a rimigna !

Riposa in Santa pace George Floyd.🙏🙏🙏




vendredi 5 juin 2020

Dumane


Dumane veneraghju

à pichjà à a porta

cum'è eri, sai

quandu ti purtava u to giurnale.


È tù m'aspettavi

cun un basgiu è un caffè

daretu à a to porta di legnu

ch'u sole riscaldava.


Di cosa parlavamu ?


Di a vita, d'u tempu, d'a ghjente

certe volte ùn parlavamu micca.


Mi ne pentu.


Dumane lucerà u sole

canteranu l'acelli

veneraghju à pichjà ;

u marmaru hè silenziu:

sì andatu.


Ferraghju di u 2012



mardi 2 juin 2020

Tanti fiumi à francà


Tanti fiumi à francà
S’o pudessi truvà a mo strada
Solu mi sentu persu
È ‘ssi bianchi tippali ùn m’aiuteranu

Tanti fiumi à francà
U mo solu sperà, mi tene svegliatu
Tanti anni, tribulatu
A m’aghju francata grazie à a mo fiertà

Solitudine sì più chè un pesu
Esse solu hè una catena
Si n’hè andata ditemi perchè
È pienghje hè u mo vulè

Tanti fiumi à francà
Prima di principià vogliu aspettà
Ognitantu mettu à pensà
Ch’à qualcunu puderia tumbà

Tanti fiumi à francà
S’o pudessi truvà a mo strada
Solu mi sentu persu
È ‘ssi bianchi tippali ùn m’aiuteranu…

02/06/2020

D’appressu à Many rivers to cross, parulle Jimmy Cliff.





                                          


vendredi 29 mai 2020

More d’amà (Andria Brignole)



U muru di a mo vita hè lisciu
Più mi ci appiccu è più sguilliscu
U mo core sentu lagnà
More d’amà
Mentre chì stu mondu m’accusa
È chì u to amore mi ricusa
A mo vita ella si ne và
More d’amà.

More d’amà
À corpu persu mi vogliu affundà
U peccatu devu spià
Senza pudemmi disculpà
Lasciu stu mondu à i so affari
A gattivera à i so pari
Cusì mi vogliu cunsulà
More d’amà.

U nostru amore ùn pò più vive
Ùn li possu più fà l’evvive
Prima chè vedelu brusgià
More d’amà
Mi ne vogliu andà à capu altu
Vince prima d’esse disfattu
È per ùn avè da aghjurà
More d’amà.

More d’amà
È cum’è ùn ci hè più nunda à fà
Vogliu quì tuttu abandunà
Ditti tutta a mo fideltà
A mo fideltà
Sì u veranu sò l’auturnu
Per tè u m’amore hè tantu puru
Nova strada vogliu piglià
More d’amà more d’amà.

D’appressu à Mourir d’aimer (parulle Charles Aznavour)
Traduzzione in lingua corsa di Andria Brignole.

Pueta nativu di Olmeta di Tuda, Andria Brignole hà publicatu parechje puesie nantu à u settimanale Arritti.
Hè l’autore di duie racolte chjamate Puesie è ricordi (2004 è 2012) : puesie originali chì palesanu l’amore per i soi, u so paese, a lingua materna è dinù traduzzioni di capi d’opera di Hugo, La Fontaine, Brassens, Brel, Aznavour…
U pueta d’u Nebbiu si n’hè andatu à u riposu eternu l’11 di dicembre di u 2017.

« U ghjornu ch’ùn seraghju più podassi seraghju qualcosa
Puderaghju sorte di l’ombra ùn camperaghju più à l’ascosa
Senteraghju parlà di mè è seranu messe in valore
Almenu e mo più belle rime è e mo puesie altose


Podassi seranu stimate e mo più belle traduzzione
Stampate in lingua nustrale è cusì messe à l’onore
Fà parlà corsu à La Fontaine è un certu Victor Hugo
Cum’è Brassens è Jacques Brel è ancu l’amicu Pierrot »

(Andria Brignole, Marzu di u 2011)



jeudi 28 mai 2020

A ballata di Florentin Prunier



Hà resistutu ùn sò quantu ghjorni
È a so mamma era à fiancu à ellu.
Hà resistutu Florentin Prunier
Chì a so mamma ùn vole ch’ellu morga.
Appena sappiutu ch’ellu era feritu,
Hè corsa  d’u fondu di a so campagna,
Hà traversatu u paese sottu à e bombe
Duve a curagiosa armata lotta in a fanga
U so visu hè chjosu sottu à a scufia
Ùn teme nunda nè à nisunu
Li porta dodeci mele in una sporta
È appena di butiru frescu.

Tutta a santa ghjurnata hè stata à pusà
Vicinu à u lettu duve Florentin more
Ghjunghje quandu s’accende u focu
Stà sinu à quandu Florentin delireghja
Sorte appinuccia quandu li si dice : « Uscite ! »
Chì ci vole à medicà u pettu feritu.
Ma steria s’ellu ci vulia à stà :
Hè mamma à pudè guardà a ferita d’u so figliolu.
Serà per ùn sente i mughji chì l’anu fatta sorte
À aspettà fora sottu à l’acqua ?
Hè vicina à u lettu cum’è un cane ch’aspetta
Ùn manghja più ùn beie più
Nemmancu Florentin, ch’ùn sà più manghjà :
U butiru hè invechjatu dipoi u tempu.

E so mani tribbulate cum’è radiche
Stringhjenu a manu secca di u so figliolu
Ùn li caccia l’ochji d’adossu
U so visu intintu di sudore hè biancu.
Vede u collu ingutuppatu di corde
Chì l’aria, passendu, face sventulà.
Vede tuttu què d’u so ochju ardente
Duru è seccu cum’è a rompitura di u silice
Guarda senza lagnassi mai :
Hè a so manera, cusì, d’esse mamma.
Florentin dice : « a tossa mi s’arrubba tutte e forze. »
Risponde : « a sai ch’o sò quì o figliolu ! »
Dice : « a sò ch’ella hè finita per mè ! »
Ella : « Innò, ch’ùn vogliu !! »

Hà resistutu ùn sò quantu ghjorni
È a so mamma era à fiancu à ellu
Cum’è un vechju nutadore in mare
Chì mantene à gallu u so figliolu debule.
Eppo una matina, cum’ella era stanca
Dopu à tante notti passate ùn si sà induve,
Hà ghjimbatu u capu,
Hà penciulatu appena ;
È Florentin in un lampu si n’hè mortu
Senza rimore da ùn  discitalla.

28/05/20

D’appressu à Ballade de Florentin Prunier, di Georges Duhamel (Elégies, 1920).

Georges Duhamel (1884-1966) hè statu medicu à l’Armate in a Guerra di u 14-18.
A "Ballade de Florentin Prunier" hè un esempiu intimu di i drami di a prima guerra : una mamma ghjunta à vede more u so figliolu à l’ospidale militare.
Scrittu senza rime cun parulle semplici u puema di Duhamel ùn hà altru scopu chè di palisà u macellu ch’ella hè stata ‘ssa guerra è per l’autore di rende contu di a so sperienza persunale è traumatizante di chirurgu militare, testimone di tante ferite e suffrenze di i sullati chì si sò battuti in Verdun.


dimanche 24 mai 2020

L’albore hè sbucciatu



L’albore hè sbucciatu cum’è u primu albore
U merlu hà cantatu cum’è u primu acellu
Loda u cantu, loda l’albore
È ‘ssu Mondu chì sempre rinasce.

È dolce hè l’acqua di u Paradisu
Cum’è a prima guazza annantu à l'erba
Loda a dulcezza di l’erba croscia
Crisciuta sottu à u so passu.

Hè meiu ‘ssu sole hè meiu ‘ss’albore
Nati d’una luce in Paradisu
Loda cun gioia, loda ogni mane
Chì Diu hà creatu per tè.

L’albore hè sbucciatu cum’è u primu albore
U merlu hà cantatu cum’è u primu acellu
Loda u cantu, loda l’albore
È ‘ssu Mondu chì sempre rinasce.

24/05/2020

D’appressu à Morning has broken, di Cat Stevens (Steven Demetre Georgiou).

Morning has broken hè un famosu innu cristianu scrittu per a prima volta da Eleanor Farjeon in u 1931. Ripresa da u cantadore brittanicu Cat Stevens in u 1971 nantu à u so discu Teaser and the Firecat, ‘ssu titulu ferma unu di i so più grandi successi.
A prima versione di l’innu si trova in un libru di Cantichi di u 1931 chjamatu Songs of Praise. A musica hè una meludia tradiziunale gaelica Bunessan.
Morning has broken sparte ‘ssa meludia cun un cantu di Natale di u XIXu, Child in the Manger. Percy Dearmer, l’editore, hà spiegatu chì cum’ellu ùn esistia micca innu per lodà ogni ghjornu chì nasce, hà dumandatu à a puetessa è scrivana per zitelli, Eleanor Farjeon di “scrive un puema adattu à a meludia scuzzese.”

https://www.youtube.com/watch?v=e0TInLOJuUM

Photo: Catherine Millet, lever de soleil à Bastia.

mercredi 20 mai 2020

A povara ghjente



(Frammenti)

Trimuloni cum’è s’ella avessi peccatu
Dice : «a sai ch’ella hè morta a vicina
Serà morta eri, ùn s’hè vista in cantina
Era in a serata, tù ti n'eri andatu.
Lascia dui orfagni, chjuchi, i curciarelli
U mascu hè Ghjilormu a femina Maddalena ;
Unu ùn marchja unancu è l’altra parla appena
Povara disgraziata era in u bisognu.»
L’omu, impenseritu lampò in un scornu
U so berettu frustu, crosciu da a timpesta.
“O Signore !” disse grattendusi a testa,
«Da cinque passeremu à sette figliulelli.
Focu spentu è pignatta rotta certe sere
Cumu avemu da fà cun duie bocche in più ?
Ùn li si pò dì : «travagliate !» chì sò chjuchi.
Vai à circalli. S’elli sò discitati
Averanu a paura soli cun a morta.
Hè ella, ùn la vedi, chì pichja à a porta.
Apri à ‘ssi criaturi, steranu mischiati;
Ci culleranu a sera nantu à i ghjinochji.
Camperanu. Fratellu è surella di i nostri...
Biieraghju l’acqua travagliendu a ghjurnata,
Hè detta. Ma cosa ai ? Sì cuntrariata ?
Di solitu, faci tuttu à a corsa.
- Mìlli sò quì !» dice aprendu a tendina rossa.

20/05/2020

D'appressu à Les pauvres gens di Victor Hugo (La Légende des Siècles).


mardi 19 mai 2020

Quandu Ovide a si caccia cun l'ape corse...😊




Ovide, Amori
Traduzione, Ulysse de Séguier (1879)

Elegia XII
Maladisce e tavulette* chì l’anu purtatu a risposta negativa di a s’amante.

A risposta hè trista, abbiate cumpassione
E soie e parulle : ”ùn ci serà unione! ”
[…]
Fora tavulette ! Cera maladetta
Duve sò zuccate ‘sse parulle di fele !
Un apa di Corsica, circhendu a civuta**
T’averà fattu di u più schifosu mele.
U culor vermiglione ùn ti facia muta ;
Ingannu ! era sangue, era saetta.
Vai à u crucivia o legnu miseru !
Eppo chì un carru t’inciacchi contr’un muru !
Quellu chì per fatti ti cacciò di l’aceru
Di e so duie mani era forse un impuru.
‘ss’alburu dà un scuru appoghju à l’impiccati ;
À u spietatu boia, tante è tante croci.
Sott’a so ombra stanu malacelle è falchi ;
A codibianca face sente a so voce.
È dì ch’aghju datu i mo voti à ‘ssu defuntu,
Cunfidenduli e mo parulle d’amore !
Ah ! Megliu forse li seria cunvenutu
U verbu d’un ghjudice pienu d’amarore ;
O i calculi di l’avaru impenseritu
Quandu s’hè avvistu ch'un assu l’hè smaritu.
Tavulette d’i mo guai, chjamate doppie !
‘ssu numaru a dicu m’hè statu fatale.
Ultimu auguriu è seria nurmale :
Vedevi finisce in qualchi cundottu !

19/05/2020

*Tavulette di cera (tabulae : tavule) : supporti di scrittura cunnisciuti da l’Antichità.
A tavuletta di cera hè cumposta d’una placca di 10 à 40 centimetri di lunghezza nantu à qualchi centimetru di larghezza è qualchi millimetru di spessore.
Hè scaravunata (évidée) nantu à l’area sana, cunservendu un orlu (rebord) di qualchi millimetru chì face da quadru.
A scrittura si face incidendu (zucchendu : en gravant) caratteri in a cera cun a punta di un stilettu. Ponu esse sguassati, s’ella ci vole, liscendu a cera cun l’orlu oppostu di u stilettu, più pianu.
A materia chì ghjova per a fabbricazione di e tavulette hè u legnu : bussu (buis), faiu (hêtre), agarognu (érable, dinù chjamatu aceru).
Materie più nobili sò state aduprate, soprattuttu in u Medievu (argentu, avoriu, ossu di balena).
A cera (raramente cera d’apa pura) hè aspessu tinta per ottene un’area di scrittura culurita o scura da ch’elle si vechinu megliu e incisioni à a luce.
I varii culori sò u negru (negrufume mischiatu à a cera), u rossu, u verde, u giallu, ottenuti mischiendu varii pimenti.

**Civuta : ciguë

In ‘ssu puema Ovide si lagna di un messaghju ricevutu nantu à una tavuletta di cera rossa (culore di passione), culore chì cuntradisce u cuntenutu (ricusu d’amore).

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...