lundi 25 décembre 2017

Lamentu di a pasturella


 
Cusì grande addisperu
ci hà purtatu dicessette
quandu e sbirre di Cerberu
ci lamponu maladette
fiamme da brusgià caprette
case è loche predilette. 

Sinu à 'ssu funestu ghjornu
chì arricò pena è tristizia
cridia chì tale fornu
solu in Infernu ardia
 oghje l'Infernu hè quì
da cuntà ci a malavia.

Neru carbone ogni chjassu
odore d'abbrustulitu
e fiamme di Satanassu
l'avvene anu scuritu
è senza e mo bestie pare
ancu u sole annigritu.

Grasse o puru minute
 manse eranu e mio sgiotte
cum'è ghjuvelli tenute
curate ghjornu è notte
ora d'u monte à u pianu
di chjamà le serà vanu.

Quantu care e tenia
bianche o culore castagna
cum'è di a parentia
a più fida cumpagna
è per elle 'ssu lamentu
issu pientu chì ùn s'attagna.



30/08/17






dimanche 12 novembre 2017

In memoria

E colmi d'u ricordu
di una stessa luce
anu chjosu l'ochji 
à e nebbie di Punente.
O Signore
fate chì i curagiosi guerrieri di Berberia
ch'anu liberatu e nostre case
è purtatu à i nostri figlioli
u calore d'un surrisu,
si tenghinu à fiancu à noi
spalla à spalla
è ch'elli sappianu,
ch'elli sappianu o Signore
quantu l'emu tenuti cari.


https://www.youtube.com/watch?v=MM0QHnoZaEA


Testu scrittu (in lingua francese) nantu à una stela in Teghime, in umaggiu à i Gumieri maruccani ch'anu participatu à a liberazione di a Corsica, dopu à una battaglia feroce contru à l'Alemani, à u collu di Teghime (dinù chjamatu Collu di i Gumieri) in pruncipiu d'ottobre di u 43.
U 2 d'ottobre di sera, Teghime era in e mani di i Gumieri .
U 4 d'ottobre, entronu in Bastia liberata.

http://www.itineraires-liberation-corse.fr/data/1300

http://www.corsenetinfos.corsica/Bataille-de-Teghime-Le-Libera-Me-chante-par-la-Confrerie-San-Martinu-di-Patrimoniu_a5408.html

22 d'aprile di u 2017


dimanche 16 juillet 2017

Furiani...Manchester...una sera di maghju


Cuntà vogliu i malanni
di dui lochi in u mondu
u primu hè Furiani
fierezza d'u so circondu
spaziu di ghjocu è di cantu
Manchester hè u secondu.


In pettu un’ardente fiamma
a ghjuventù passiunata
mossa d’una stessa chjama
 à a festa era andata
conti eranu i to passi
giuventù disgraziata.


Tempu ghjuntu l’abbrucatu
in u celu di Furiani
u dimoniu spietatu
da ùn mutà i so piani
l’operata principiò
cun i so più negri panni.


In a Manchester Arena
s‘inalzavanu e canzoni
è a stella nantu à a scena
incantava i zitelloni
cumu sapè chì a pena
appruntava i so galloni ?


Un rimore acciunchente
segnu di pace finita
è u sangue d’u nucente
scorre à tempu à la so vita
 cusì inghjusta sintenza
  nisunu a si merita.


Si ne stà spenta Diana
quandu a parca hà chjamatu
è rottu u filu d’Ariana
per un fatu sugellatu
batte batte Falcinella
da tene l’usciu serratu.


Aghju in core un lamentu
è di maghju lu tagliolu
cagione di tantu pientu
mamma senza più figliolu
quandu l’orizonte scuru
ammanta e case di dolu.

24 di maghju di u 2017








jeudi 29 juin 2017

Firmeranu

È firmeranu
dolci ricordi
d'un tempu mele
à spannacore.

Paese caru
à la sulana
fola incantata
è ghjente amata.

Mumenti d'eri
mumenti andati
di zitellina
mea beata.

Duve serete
vi cercu in vanu
quandu a vita
face da birba.

06/06/2017




samedi 17 juin 2017

Vagabondu

The wanderer , George Grosz, 1936.

Chjassi di brina
in Moldavia
di petre arritte
in Galicia
vagabondu sò.

Stella cadente
speranze spente
viotu à l'intornu
vagabondu
un ghjornu.

Strada à cunchiglie
lettu fiuritu
volta di stelle
vagabondu
in a pelle.

Ripe silenziu
di u licenziu
angoscia arrente
vagabondu
da sempre.

Tanti li chjassi
frusti li passi
temu chì a notte
u mo nome
sguassi.

Intantu vocu
m'aspetta un locu
è l'ultimu viaghju
un vagabondu
firmeraghju.

15 di ghjugnu di u 2017




samedi 20 mai 2017

A nascita di l'aurore boreali

C'era una volta in a fredda è luntana Lappunia, Nils un bancalaru ch'allevava solu a so figliola. Truvatusi veduvu dopu chì a ciuccia abbia avutu sett'anni, li dedicava tuttu u so tempu è u s'amore, quand'ellu ùn era occupatu à zuccà e legne o à dà capu à l'oggetti di u cutidianu ch'ellu duvia cunfezziunà, secondu e cumande di a ghjente: un lettinu, una carreia, una scatula, in legnu di violu o di pinu.
Avia una passione secreta , u celu è e cunstellazioni è ùn mancava mai di ringraziallu quandu stalvava in a so vita una bella cosa. Era a so caccara chì l'avia dettu un ghjornu: "pensa à ringrazià l'universu è ti darà sempre un'altra ragiò di ringraziallu". 
Una matina ch'ellu andava in furesta i so ochji fubbenu attirati da una lucenda virdigna in a neve.Si ghjimbò è a so manu achjappò una petra tonda, di culore smeraldu, u so culore preferitu. A si messe in stacca è cuntinuò u so caminu.
A sera, prima d'andà à  dorme, s'era messu à pusà accantu à u carminu, un bichjeru di vinu caldu in manu. Era cum'è tribulatu : c'era una scarsia di clienti è dunque di solli...cumu pagà u latte ch'ellu  si facia purtà in casa ogni matina ? cumu imaginà un mumentu a so cara Elina priva di latte ?
Poi si ricurdò di a petra : era propiu bella, d'aspettu luccichiu è liscia à u tuccà sottu à e so dite rughjicose. Una petra rara. Pensò :"Forse chì a mi puderaghju vende à bon prezzu à qualchi gioellieru è cun a muneta pagà e mo debbite..."
Cum'è appaciatu è colmu di a dolce felicità di quellu chì sà chì i so guai sò per finìsce, s'addurmintò.


***

U lindumane, andendu à taglià u legnu scuntrò un cucinu buscaghjolu. Li disse chì in a cuntrata curria a voce ch'un omu entria in e case per frambuttà o ancu peghju.
L'era ghjuntu u trimuleghju. Pensava à Elina, rimasta sola in a casuccia. Passò una gattiva ghjurnata : da tantu ùn avia capu à ciò ch'ellu facia s'era guasi ammuzzatu un ditu. Turnò in casa cun u batticore. Ingrandò u spaventu quandu visse a porta spalancata, moltu più chì u cane ùn era mancu venutu à falli a festa cum'è ogni sera.
"Elina !...Elina !" chjamò in sottuvoce.
Un'ochjata à a piccula cucina è a mubiglia summaria : un tavulinu, duie carreie è una scanceria in legnu d'epicea, fatta da ellu stessu . Nantu à a tola era firmatu un troncu di pane, appena di salame è una buttiglia di vinu. Una tola di dopu pranzu.
"Serà venutu u mo fratellu?"
Quandu venia à l'ispensata purtava sempre u so buccone, furmagliu o salame.Truvò strana cosa chì a figliola un abbia sbarazzatu. Era sempre zitella ma quandu ci vulia à preparà u manghjà o assestà a casa facia propiu da dunnetta. U megliu ch'ella pudia fà per aiutà u babbu.
"Sò quì...sott'à u lettu..." rispose a figliola in una voce mischiata di pientu. 

***

"Hè ghjuntu un omu...cridia chè t'eri tù...mi sò piattata sottu à u lettu...ùn hà pigliatu nunda...infine credu..."
A zitella era cummossa assai. E lacrime sculavanu à funtane nantu à u so visu.
"Aghju fattu propiu da vigliacca..."
Nils circava à cunsulalla :"ùn ti frasturnà. U principale hè chè tù ùn abbia nunda; avà ci tuccherà à esse attenti è à stà sempre à porta chjosa ."
Eppuru qualcosa tribulava u bancalaru senza ch'ellu ne possa truvà a ragione.
Li vense in core quella petra verde, affunata à tanti belli sogni. L'avia messa in cucina, in fondu di a scanceria.
Trimuleghju. Una volta dinù.
Sentia una debulezza in e so anche. Li mancavanu e forze per andà à vede sì a petra era sempre à a so piazza. Circava à dassi curagiu. "A petra serà sempre quì...chì ne feria 'ssu ladru di un minerale senza interessu per ellu ?" In un mumentu di curagiu ritrovu si precipitò in cucina.
Ciò ch'ellu temia era accadutu: ùn c'era più nunda in a scanceria.
U corciu Nils ch'avia messu tante sperenze in 'ssa petra si lasciò cascà in terra. Firmò immobile un tempu, u visu piattu in e so mani, po mughjò, i pugni alzati:
"Maladettu ladru !!"
In 'ssu mumentu precisu una timpesta si scatinò.

***

 Lampi. Tonu. Ventu furiosu. Di memoria d'abitante, sbuffulate cusì ùn si n'era mai vistu. Per furtuna e vite umane fubbenu risparmiate. L'animali dinù si franconu da l'ira di l'elementi.
Un saccu appicollu, un omu chì circava à fughje s'era ritrovu prigiuneru di una burrasca è mandatu per aria. Era u furdanu. U lindumane, quandu chì a natura ebbe ritrovu a so pace, Nils truvò u saccu propiu davanti à a casa, pienu di tutti l'oggetti arrubati. Prevense u viciname, chì tutt'ognu possa ricuperà u so bè. Per ringraziallu, u più anzianu d'u paese, à l'orlu di a morte è senza famiglia vicina, li regalò un'asta d'oru, lascita di u so arcicaccaru.
Di u birbu ùn si ne sentì più parlà.
Ciò chì a ghjente un sapia hè chì durante a timpesta, l'omu tenia in stacca quella petra verde rubata ind'è Nils; ne fubbe cusì spulata in altu cele.
Si dice chì da tandu, u cele lapponu s'illumina d'un splendore verde smeraldu, da schjarisce a notte è tene sveglie e cuscenze, ramintendu à l'omi chì e strade di u ladruciniu sò è seranu sempre un cattivu andà per quale ci s'incamina.
À l'incuntrariu, campà da onest'omu venerà ricumpensatu un ghjornu o l'altru.


U sette di maghju di u 2017




Fiura: authentik.canada.com


lundi 17 avril 2017

E rosule di Saadi

T'aghju vulsutu purtà stamane duie rose
n'avia tantu in grembiu, regine maestose
chì i nodi strinti ùn l'anu pussute tene.

Si sò strappati i nodi. E rose vulate
in u ventu, sinu à u mare sò andate,
l'acqua anu seguitatu per ùn più rivene.

Rossa a matarasciata cum'è infiarata.
Ne ferma a mo rodda stasera prufumata
è nantu à a mo pelle u muscosu ricordu.


D'appressu à Les roses de Saadi*, Marceline Desbordes-Valmore


***

Natu in Chiraz versu u 1210 è mortu versu u 1291 Saadi fubbe unu di i pueti è cuntatori persani più famosi di l'epica medievale.
Hà scrittu frà altru u Golistan (l'ortu di e rosule) è u Bustan (l'ortu di i frutti).
Saadi hè cunnisciutu per à so maestria di a lingua è a prufundezza di e so idee.



dimanche 9 avril 2017

Eranu e Palme...

T'avveni ?

U sole splendia
tuttu era felicità
un ghjornu di canti
di tavulini bianchi
di merli rossi
di fratellanza.

D'azuru era u cele
è allegra a rundinella
era tempu mele
di u tenesi caru
di l'eiu è tù.


Eranu e Palme
un ghjornu di tant'anni fà...
T'avveni ?
 O memoria...



vendredi 24 mars 2017

E mo pruprietà

Pruprietariu
sò dinù eo
di duie lenze
di silenziu biancu
in fondu à u cerbellu

*

Propriétaire
je suis moi aussi 
j'ai douze arpents
de silence blanc
 tout au fond du cerveau

Kenneth White


samedi 11 mars 2017

Falla quantunque...

L'omi sò aspessu sragiunevuli, illogichi è centrati nantu à elli stessi, perdonali quantunque...
Sè tù sì bravu, ti ponu accusà d'esse egoistu è d'avè pensate sottintese, sia bravu quantunque...
Sè tù riesci, truverai falsi amichi è veri nemichi, riesci quantunque...
Sè tù sì francu è unestu, forse chì certi t'inganneranu...
Sia unestu è francu quantunque...
Ciò chè t'ai messu anni è anni à custruisce, qualchidunu puderebbe lampallu in terra in una nuttata, custruisci quantunque...
Sì tù trovi a serenità è a gioia, puderianu esse ghjalosi...
Sia felice quantunque...
U bè chè tù faci oghje, d'altri si ne seranu forse scurdati dumane...
Fà u bè quantunque...
Dà à u mondu l'ottimu chè tù ai , è ancu ùn seria micca abbastanza,
dalli quantunque l'ottimu chè tù ai...

Arricordati chì ghjè una storia trà Diu è tù è ùn hè mai stata trà tù è elli.

Mère Teresa di Calcutta.





dimanche 19 février 2017

Mascara


Ma ùn dì quale tù sì

pocu impreme di sapèlla

a vita a vole cusì

Arlecchinu o Pulcinella

sottu à a mascara turchina

ghjochi à a piattatella...




22 di ghjennaghju di u 2015


vendredi 17 février 2017

U mo paese quallà


Ma sò natu quallà in la nebbia misteriosa

in un paisucciu induve i muri catramati

aggrottanu marinari povari è testardi

sott’à celi di tonu, di cennara furiosa.



I stagni torbidi, i boschi tristi i campi nudi

è Nuvembre grisgiognu, u so mantellu ghjalume

è l’albori d’inchjostru, i tramonti negrufume

a mo corcia infanzia l’hà troppu bè cunnisciuti.



O paesi assulanati, di bellezze more

sì e vostre piaghje a vostra rena i vostri valloni

allunsiganu aspessu i mo più cari sogni

à ‘ssu paese caru ferma liatu u mo core.


Eugène Boudin, Port d’Anvers ( Orsay), 1871

D’appressu à Mon village là-bas, di Emile Verhaeren





Mais, je ne suis né las-bas, dans les brumes de Flandre,
En un petit village où des murs goudronnés
Abritent des marins pauvres et obstinés,
Sous des cieux d'ouragan, de fumée et de cendre.

Les marais noirs, les bois mornes et les champs nus
Et novembre grisâtres et ses cheveux de pluie
Et les aurores d'encre et les couchants de suie,
Ma brève enfance, hélas ! les a trop bien connus.

O vous, les pays d'or et de douce splendeur,
Si vos bois, vos ballons, vos plaines et vos grèves
Tentent parfois encor mes désirs et mes rêves,
C'est la Flandre pourtant qui retient tout mon coeur.





mardi 31 janvier 2017

A ciuccia leghje l'almanaccu




A ciuccia leghje l’almanaccu*

Vicinu à l’ove a ciuccia leghje l’almanaccu
fora di i Santi, d’u tempu ch’ellu ferà
curiosa fideghja i segni d’u zodiacu
a Capra, u Toru i Pesci, l’Arghjetu eccetera.

È cusì mette à crede ingenua paisana
chì sopra à u so capu in le cunstellazioni
ci sò mercati pari, cumpagni di Diana
cun tori, capre è pesci, sumeri è muntoni.

Serà u mercatu di u Cele ch’ella leghje
è ghjunta à a pagina d’u segnu di e Stateghje
si dice chì in Cele, cum’è inde u merchente
si pesa u caffè u sale è e cuscenze.


28 di ghjennaghju di u 2017
Annu Novu chinese
Annu di u Ghjallochju di focu


*D’appressu à L’enfant lit l’almanach di Francis Jammes

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...