vendredi 22 mai 2015

Luis


Facia più d'un quartu d'ora chì u turistu girava intornu à a patecca, mugugnulendu. D'apressu à ciò ch'o capia, rimpruverava à i Corsi d'esse baulli, è chì e patecche ci vulia à vende le à fette cum'è in Italia, per ragione di cumudità. Ch’imbecile stu tippu ! Micca perchè chì si ghjucava a risa di noi, ma perchè ch'avia a ragiò. È chì da quellu ghjornu, Ghjacumu, u patrone, mi fece taglià sistematicamente tutte e patecche chè no mettiamu in vendita. Pocu m’impremia. U travagliu ùn mi facia paura. Apressu tuttu, bastava ch'ella caschessi a mo paga ogni fine di mese. Quell'annu, Ghjacumu m'avia campu mettendu a climatisazione in u magazinu. Ci vole à dì chì in piena sciappittana,  a timperatura spassava i quaranta gradi.

 U mo tempu si ne passava scusgiuratu, à aspettà i clienti , quella vechjetta ch'avia da cumprà e grane per u misgiu o un chilò di prasche; quellu zitellettu in cerca d'una barra di cicculata o di qualchi bumbò...Da duie ore à quattru, u paese era addurmintatu sottu à e vampate di l'estate è cun l'accunsentu di Ghjacumu, mi n'andava à u caffè in faccia. C'era l'impiecatu chì mi piacia è li piacia ancu à ellu. Ùn s'era mai passatu nunda trà noi ma m'accunsentia d'andà à pruvà a mo seduzzione, cusì, per ghjocu. Mi tenia cumpagnia mentre fidighjava u canale musicale à a televisiò.

 U mercuri era ghjornu speziale è u spettaculu si passava fora : tandu ci mettiamu in postu daretu à a finestra chì dava nantu à a strada è guardavamu à Luis passà. Tutti i santi mercuri, quellu Luis, un Spagnolu d'una cinquantine d'anni, si mettia duie o trè veste, un cappellu , i so scarponi è cullava in cima di a cullina, purtendusi appiccollu un saccu pienu di petre. Tutti dicianu ch'ellu facia penitenza, ch'avia tombu un omu di manera assai bestiale è ch'ellu circava à purgà i so peccati.

 Di Luis ùn si sapia tant'affari, solu ch'ellu era ghjuntu in paese in u 1982, l'annu di a mo nascita. Ùn si mischiava micca à a vita paisana, mancu per u ripastu di Natale quandu tutti ci aduniamu in caffè per sparte caprettu è figatellu. À a barriera d'a lingua, s'aghjunghjia quella di i secreti. Ghjè chì certi s'eranu messi in capu chì Luis campava da rimitu perchè chì si rimpruverava qualcosa. È andate voi à spiecà à a ghjente chjuccuta chì certi ponu sceglie un modu di campà sfarente senza ch'ella ci sia à quessa una ragiò particulare. In tutti i casi, nimu ricircava a cumpagnia di Luis. U vidia eiu ognitantu in magazinu, ma per fà cum'è tutti, li mandava un semplice bonghjornu, più in segnu di curtesia chè d'amicizia d'altronde.


Mercuri u 7 d'agostu di u 2002


U caffè era disertu è mi stunava di l'assenza di Vittoriu, quellu chì servia. À un tavulinu s'era calatu Cristofanu, u figliulinu di Rosa, a mo cumare è patrona d'u locu. Si ghjucava cun una vitturuccia, imitendu cun a bocca u rimore d'u mutore.

 Sì solu u mo ciucciu ?

 Ié. Mammone hè cullata in casa à circà ùn sò cosa. Peccatu, perchè chì vulia una granatina...

Sì tù un voli chè quessa, ti possu serve.

Pigliai a buttiglia di Mattei nantu à u parastagiu è li ne lampai in un bichjeru cun appena d'acqua. Cuntinuava à ghjucà tuttu biendu. Missi a mo manu nantu à a vitturuccia per fàlla piantà.

Serà megliu chè tù bei prima, dopu ghjucherai. D'accordu ?

 U zitellucciu, benchì offesu da a mo rimarca, fece di sì cun u capu.

Sai chì oghje aghju vint'anni ?

 Vint'anni ?Ai da festighjà u to anniversariu cun i to parenti ?

Cun a mo mamma.

È u to babbu ?

U mo babbu...ùn lu cunnoscu.

 Ùn cunnosci micca u to babbu ?Hè tristu l'affare. Ma cumu pò accade ?


 U bichjeru li scappò quasi d'e mani; sburlava l'ochji cum'è s'ellu avia in faccia à ellu qualchi persunagiu sopranaturale.

Sò cose di grandi chè tù ùn poi capisce. Ma ti spiecheraghju un ghjornu. Intantu, prumettimi d'ùn frasturnàtti cun què.

 D'accordu, ma mi poi cuntà a fola di i sette maghi ?

Cristofanu vense nantu à e mo dinochje. Mi ne ridia d'a striscia rossa lasciata da a granatina sopra à e so labbre.

 Sì tù voli...

C'era una volta un principe...

Ùn avia ancu cuminciatu a storia chì u zitellucciu penciulava digià. 

O Lucì !Felice anniversariu !

 Senza ch'o l'avessi intesu, Vittoriu era entrutu in caffè; si tenia vicinu à me, in manu un sacchittellu rossu cun nantu l'iniziali d'un magazinu di panni bastiacciu, u mo preferitu. Stallai à Cristofanu tuttu insunnulitu nantu à u picculu soffà è pigliai u pacchettu ch'ellu mi tendia Vittoriu.

 Ùn mi dì micca chì ghjè u vestitu in seta ch'o t'aghju mustratu in a vitrina !!


Da a gioia, mi lampai à u so collu. Quellu ùn si fece pregà per stringhjemi forte, d'una manera più chè amichevule. U zitellucciu avia apertu l'ochji è ci fidighjava. Cunfusa, feci un passu in daretu. 

Ti ringraziu ma mi tocca à sorte per circà à Luis : ùn s'hè vistu oghje...ci hè qualcosa ch'ùn và...à dopu...

Aspetta ! Ti compru un vestitu for di prezzu è cosa aghju in ringraziamentu : ti ne vai appressu à st'andaccianu !!

Allora ci vole ch'o ti stia sottumessa perchì chì m'ai fattu un rigalu ?Ma cosa credi ? Ùn aghju bisognu di i to solli, u mi possu cumprà da per me u vestitu.

Eppo tè! Un lu vogliu più !

O s'ella ùn fussi !! Campa chì c'era u zitellu osinnò u l'averia scialbatu in faccia u so sacchittacciu !! Ma per ùn mustrà cattivi esempii mi cuntentai di lasciàllu nantu à u zingu.

Rossa imbacarata, era surtita d'u caffè cum'è una saetta. Troppu emuzioni mischiate : a dulcezza d'u ciucciu, a lita cun Vittoriu, l'orgogliu di quellu ch'avia sempre tenutu cum'è un fratellu...

E lacrime mi scappavanu guasi è per smenticà 'ssa baruffa, m'era venuta un'idea : circà à Luis, è per cumincià, falà sinu à e Mure, induve ellu stava.


Qualcosa mi chjamava quaghjò.


E Mure.Un locu scantatu, di sottu strada, cun u so casgile abbandunatu, i so chjarasgi, a so volta d’alburoni frunduti da parà ogni calmana. Era sempre quì ch’o venia quandu risentia u bisognu di dumà una zerga. Tuttu ci respirava a pace : l’acqualime d’u gaglinu, u chjuchjulà di l’acelli. M’era lasciata purtà da una dolce fantasia, un sognu svegliatu, quellu ch’o facia da chjuca quandu imaginava l'immensa furesta pupulata di mille essari fantastichi, elfi o fulletti ch'elli sianu chjamati, chì mi spiavanu da nentru à un troncu d’alburu o piatti sottu à e fronde.

Durò pocu ‘ssu mumentu. À l’impruvisu fubbi suspresa da a visione d’un corpu stracquatu daretu à un sepalu.

I mo ochji ùn si sbagliavanu. Era Luis, longutiratu. Forse feritu ? O puru mortu ? M'avvicinai cun angoscia è paura mischiate :« O Luis ! O Luis ! »

Si girò ver di me fendumi segnu cun a manu d’avvicinà torna. Paria debbule assai. L’incrusciai u fronte, per furtuna mi purtava sempre cun me una buttigliella d’acqua minerale. Missi a mo bisaccia sottu à u so capu da fàlli un cuscinu.Ùn avia più forze, nè per movesi nemmancu per parlà. Chì l’era accadutu ? Quessa ùn si saperà mai chì e sole parulle ch’ellu disse tandu funu per rivelàmmi un secretu: u secretu di vint’anni di vita.

Cinque parulle, prima di chjode l’ochji per sempre, cun u so pocu fiatu è un palesu à fior di labbre: « Mi hija…mi hija… figliola…»

Eccu ! ‘ssa carica, ‘ssu saccu di petre infine cappiatu in terra !!

Ùn risintii nunda. Era d’un tempu digià ch’o l’avia capita : un’affezzione particulare per ellu l’avia sempre avuta, eppo quella strana sumiglia, rimarcata da tutti…

À quale tuccava oramai à purtàllu 'ssu secretu ? À me ? Mancu pensàlla ! Subitu appena turnata in casa, cuntai a storia di Luis -turnata meia- à Vittoriu. 

U tempu persu ùn si richjappa mai ed era scunsulata davveru,ma Luis avia da pudè attippà per e cullette d’u paradisu senza più quella soma ch’ellu avia trascinatu anni è anni.

 Solu chè di pensàcci s'appaciò u mo core .



Estate 2013

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...