lundi 25 mai 2015

Rosa



Rosa ciotta e mani in u bacile d'acqua per dàssi una rinfriscata in faccia. A pelle ùn hè più quella liscia di i so vint'anni allora à l'arrizzà hà sempre qualchi piegu sottu à l'ochji, moltu più quandu u sonnu hè statu tribbulatu da i penseri ch'elli anu quelli ch'ùn ponu pagà u pighjone à data fissa, o dà à manghjà à i figlioli. Una pettinata, duie trecce fatte à a lesta, un sguardu in u picculu spechju appiccatu à u muru ed eccula pronta à sorte. Sdighjunu micca, hà amparatu à fà senza. Simai buscherà una mela ind'è u mercante. Esce di casa senza chjode à chjave, hè rotta a serratura è Rocher, u pruprietariu, trica à riparà. Falà in furia per e scale di paura di scuntràlu è d'avè torna da dà e sempiterne spiegazioni nantu à i so prublemi di solli.

U fondu di l'aria hè ghjalatellu in ssa fine di maghju è a lana ch'ella porta nantu à e spalle para pocu d'u freddu. A Piazza d'a Madeleine si disceta cun u rimore di i carrizzini chì ghjunghjenu è e voci di i mercanti di frutti, di legumi, di fiori... Ci hè un zitellu in camisgia è pantaloni strappati chì vende u giurnale, mughja e nutizie d'u ghjornu ma Rosa ùn stà à sente. Oramai hè per scuntrà quellu chì serà forse u so patrone, Hans, un riccu Svizzeru ch'hà apertu un magazinu di cicculate à trè passi di induve ella stà. Cerca una donna per aiutàlu, c'era l'affissu nantu à a vitrina. Rosa s'arricorda dinù d'a giuvanetta chì leghjia l'annunziu allora s'hè alzata di bon'ora per esse sicura di ghjunghje a prima in magazinu.

Ghjorni passati, quandu chì Rosa caminava davanti à u magazinu, Hans l'avia surrisu, allora s'imagineghja affari :"forse hè innamuratu di me...forse m'hà da spusà". Diciuleghja sola a corcia Rosa, sugnendu chì à mumenti averà cullane, anelli da ùn sapènne chì fà, cappelli à piume cum'è e donne chì vanu à spassu a dumenica, una casa in Cassis cun chjarasgi è mimosà in giru è soprattuttu, n'averà finitu cun ssa vita pessima è ssu maritu mai affattu sbriacatu a matina d'e cotte d'a sera. Ùn hè micca stata sempre povara Rosa: trè anni in daretu s'avia vintu unepochi di franchi fendu a balia ind'è i Wilson, un coppiu d'e Curnuaglie. U latte l'anu sempre avutu bonu e donne d'a famiglia è cum'è e cucine, a surella è a mamma nanzu à elle, avia decisu di fànne cummerciu. Chì crepacore tandu d'avè da lascià à a zia u so geninu appena spuppatu per dà à sughje à u ciucciu d'un'altra. Eppo u tempu guarisce di tuttu è s'accumoda omu ancu d'a spiccanza. Rosa s'era fatta una ragiò è sapia chì cun ssi solli avia da pudè suvvene à i bisogni d'u so ciucciu, denduli appena di pane ogni ghjornu. Ma era senza cuntà nantu à e furlane d'u destinu : Wilson fubbe tombu da ladri, a moglie si ne vultò in e lande inglese è Rosa in a so casa senza focu nè fiara.

Persa in e so pensate ùn s'avvede mancu ch'hè ghjunta davanti à u magazinu. Dà un'uchjata attraversu a vitrina. Ricunnosce in u fondu a donna chì leghjia l'annunziu à tempu à ella, quella giuvanotta...Si mette un scurzale, Hans li passa accantu carizzenduli u collu. Ssa manu dulcezza chì carezza a pelle dolce d'a zitella strappa u core di Rosa, mandendu in listessu tempu à caternu i so sogni d'avvenire giucondu : addiu cullane, vestiti in stofa cara, anelli è case. Addiu benestà.
Rosa parte currioni.Piazza d'a Madeleine, quand'ella passa, e fiuriste guardanu u so visu sfattu ; u zitellu vende sempre i so giurnali, mughjendu à chì vole sente : "Cosette hè orfagna, Hugo hè mortu"...

 
03/03/14

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...