jeudi 20 février 2020

Primu surrisu di u veranu



Mentre à e so opare vane
l’omi spatanscioni si ne vanu
Marzu ride di l’acque piuvane
è in secretu acconcia u veranu.

Per e piccule pratelline
in a campagna addurmintata
stira bianche cullarine
è bottuli d’oru intaglia.

In a vigna in l’ortu supranu
Va, tinghjidore nuttambulu
ciuffettu di cignu in manu
da infarinà l’amandulu.

Mentre a natura si riposa
Marzu fala à l’orte deserte
allaccia bottuli di rosa
à imbusti in villutu verde. 

Allegru cumpone sulfegi
ch’ellu fisca pianu à i merli
sumena ancu passaneve
è viulette quantu ne vene.

Nant’u criscione di a funtana
arechja pinza beie u cervu
cun a so manu ascosa sgrana
e campanelle d’u mughettu.

Sott’à l’erba, per chè t’a cogli
ci mette una fragula rossa
è da paratti da u sole
cappelli di fronde accozza.

È quandu a so faccenda hè compia
chì u so regnu hè per finisce
à u sogliu d’aprile dice:
“Veni o veranu a casa hè pronta !”

Livia-Maria Ciccoli
19/02/20

D’appressu à Premier sourire du printemps, di Théophile Gautier.



Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire

Natu in 17 in Leidenstadt

S’era natu in 17 in Leidenstadt Nantu à ruvine insanguinate Seria statu un bravu o un peghju cristianu S’era statu Allemanu Di t...